După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

miercuri, 5 august 2015

Viorel Iuga – Doar violatorii?

Am fost întrebat dacă nu scriu ceva pe subiectul violului de la Vaslui. Iniţial mi-am zis că nu are rost. S-a mediatizat mult şi eu nu sunt chemat şi nici nu pot să mă ocup de toate anormalităţile şi anomaliile din România. Slujba mea este alta. Apoi, m-am gândit că aş putea spune totuşi ceva. Chiar trebuie! Sunt de acord că de violatori trebuie să se ocupe cineva. Poate o să vă surprind, dar eu cred că, în primul rând, ar trebui să se ocupe biserica. Ea ar trebui să se ocupe de oameni (copii, adolescenţi, tineri, maturi, bătrâni) ca să nu se ajungă aici. Vinovaţii pentru astfel de situaţii nu sunt numai cei în cauză ci toţi cei care nu şi-au făcut partea în creşterea şi educarea persoanelor respective. Ce i-au învăţat profesorii de religie pe aceşti tineri? Ce i-au învăţat slujitorii lor duhovniceşti? Apoi, vinovaţi sunt cei care susţin, încă mai susţin absurditatea, că românii nu ar avea nevoie de Evanghelie şi că nu trebuie evanghelizaţi. Dacă nu ne-am trăit menirea, iar unii semeni au ajuns fără niciun pic de respect şi fără teamă de Dumnezeu, tot ea, biserica, are datoria să se ocupe de recuperarea lor. Aşteptăm să îi recupereze statul? Statul nu îi poate ajuta. După ce le dă copiilor şi tinerilor aşa de multe „drepturi” absurde, este iraţional să aştepte oameni maturi serioşi. Sigur, statul poate şi trebuie, să îi pedepsească pe făptaşi, numai că pedepsirea lor, în cele mai multe situaţii, duce la înrăutăţirea lucrurilor. Perioada de detenţie, de cele mai multe ori, face din cei încarceraţi indivizi şi mai răi. Statul nu poate lupta cu duhurile necurate ce stăpânesc astfel de persoane. Recuperarea unor asemenea indivizi se poate face doar prin transformarea radicală pe care o face Duhul Sfânt. Aceasta poate avea loc atunci când cineva le prezintă oamenilor Evanghelia şi slujba aceasta a fost dată bisericii, ucenicilor lui Cristos.

Fraţii mei, dacă dorim o societate mai bună şi mai sigură, ar trebui să ne unim eforturile şi să ajutăm la transformarea ei, prezentarea Evangheliei care poate duce la transformarea produsă de Cristos în fiecare român.

Dar mai există un aspect al vinovăţiei: părinţii. În multe situaţii, părinţii nu au investit cât trebuie şi ce trebuie în creşterea copiilor. Aglomeraţi cu multe alte lucruri, au lăsat creşterea copiilor pe seama altora. Mulţi copii au fost crescuţi de stradă, televizor, calculator, gaşcă sau chiar de stat. Dacă aceşti copii ar fi avut părinţi care s-ar fi rugat pentru ei, dacă îi ajutau să înceapă o relaţie personală cu Cristos, dacă le spuneau pe unde să umble, la ce ore şi în ce fel, multe situaţii neplăcute ar fi fost evitate. Categoric, violatorii sunt vinovaţi şi trebuie pedepsiţi cât mai drastic posibil. Numai că pedepsirea lor nu va schimba prea mult situaţia. Victima rămâne victimă indiferent de felul în care este pedepsit vinovatul. Apoi, dacă societatea continuă drumul înstrăinării de Dumnezeu viitorul va fi mult mai sumbru. Dacă vom continua în direcţia în care am plecat nu m-ar mira ca într-o zi să aflu că nişte indivizi sau o anumită grupare au iniţiat un proiect de lege pentru drepturile violatorilor. Aşa că, până să fie transformaţi cei răi, să facem bine şi să ne învăţăm copiii să fie ce trebuie. Să le spunem clar cum şi pe unde trebuie să umble ca să aibă asigurată în mod permanent protecţia divină. Dacă îi lăsăm să umble când nu trebuie, unde nu trebuie şi cum nu trebuie, s-ar putea să nu ne placă rezultatele. Repet, să cerem statului să îşi facă partea, dar până să aibă el grijă de ai noştri, să avem grijă noi. Este o responsabilitate dată de Dumnezeu părinţilor şi bisericii şi nu ne putem detaşa de ea.

Am scris mai mult deoarece situaţia este complexă. Am început să culegem roadele a ce am semănat. Numai că, nici în situaţia dată, copiii lui Dumnezeu nu disperă. Bucuria şi liniştea noastră vin din asigurarea că Dumnezeu îi ocroteşte şi pe copiii Săi şi pe copiii acestora. Să nu uităm însă că aceasta se obţine şi prin folosirea minţii…
Viorel Iuga

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.