Exista o mare probabilitate ca in urmatorii 20 de ani harta mișcării
baptiste sa se modifice intr-un mod
semnificativ. Scăderea natalității, migrarea tinerilor, monotonia programelor
de închinare din multe biserici, dar mai ales, absența unei viziuni coerente
pot avea consecințe grave aspura bisericilor baptiste din România. Dacă nu
intervenim acum, concret, vom avea clădiri frumoase, dar goale în mai toată
țara.
De ce stagnează mișcarea baptistă din
România? O întrebare la care fiecare lider baptist ar trebui să reflecteze. În cei
22 de ani de experiență pastorală și în 16 ani de slujire cultică am vizitat
sute de biserici din diferite zone ale țării și am fost frământat adesea de
întrebări legate de starea bisericilor baptiste.
Statisticile la nivel national indică o stagnare a creșterii numerice în rândul
bisericilor baptiste. Acest lucru este valabil și pentru alte confesiuni
creștine, însă declinul sau stagnarea altora nu trebuie sa fie o justificare
pentru noi.
Scăderea populației și a natalității afectează bisericile
O cauză obiectivă a scăderii numărului de credincioși baptiști este
scăderea populației țării. La recensământul din 1992 populația țării era de
22.810.035 din care 109.462 erau membri și aparținători ai bisericilor baptiste
(0,48%). În următorii 10 ani, populația României a scăzut la 21.698.181, iar
numărul credincioșilor baptiști a crescut la 129.937 (0,60%). Perioada
1992-2002 a fost o perioada benefică pentru Uniunea Baptistă, s-au plantat
biserici și a fost o creștere semnificativă a numărului de membri în anumite
zone ale țării. În anul 2012 numărul românilor scăzuse deja dramatic
ajungând la 19.043.767, iar statisticile arătau că în România
118.003persoane împărtășesc credința baptistă (0,62%).
Se constată astfel o stagnare în ultimii 10 ani a procentului de credincioși
baptiști.
Migrarea tinerilor – binecuvântare pentru Vest, pierdere pentru cei de acasă
Pe de altă parte, migrarea tinerilor spre țările europene ce oferă salarii
mult mai atractive și condiții de viață mult mai bune, reprezintă o altă cauză
obiectivă a stagnării numerice. Lipsa locurilor de muncă și mirajul
Occidentului i-a determinat pe mulți din generația tânără să-și încerce
"norocul" pe alte plaiuri. Tinerii evanghelici, în special baptiști
și penticostali, au fost primii care au îndrăznit să aleagă "calea
pribegiei" Dacă pentru bisericile din țară exodul tinerilor reprezintă o
mare pierdere, pentru țările europene înființarea bisericilor românești
reprezintă o adevărată provocare. Pasiunea cu care se închină românii și implicarea
în lucrarea evanghelistică a determinat multe biserici autohtone să-și
reevalueze lucrarea.
Număr mic de pastori, în mod special la sate
Un alt factor care contribuie la stagnarea numerică a baptiștilor îl
reprezintă numărul mic de slujitori, raportat la numărul de biserici. Încă
există zone în care un păstor slujește la 3-5 biserici. Lipsa resurselor
financiare, mai ales în mediul rural, obligă bisericile să-și unească
eforturile pentru a acoperi salariul păstorului, și asa mic și neatractiv. O
soluție pentru aceaste zone sunt pastorii bi-vocaționali, care își câștigă
pâinea "făcând corturi". În localitatile unde bisericile au apelat la
aceasta solutie s-a constatat o revigorare a lucrării. Dar varianta respectiva
are si ea anumite dezavantaje. În multe locuri întreaga activitate depinde doar
de pastorul plătit, procesul de clericizare fiind tot mai evident. O
"turmă" vizitată și hrănită o dată pe lună va fi atacată de
"animale sălbatice", iar pe termen lung va dispărea. Desi scolile teologice
au pregatit in ultimii ani sute de viitori pastori, decizia multor absolventi
de teologie pastorala de a-si gasi o alta slujba, mai bine platita, scoate in
evidenta faptul ca multi dintre acestia fie nu au fost chemati de Dumnezeu in
lucrare, fie considera slujba de pastor prea dificila.
”Cine nu se roagă împreună, nu rămâne împreună”
Un rol important în creșterea sau descreșterea unei biserici este
atitudinea față de rugăciune. Trebuie să recunoaștem că în multe biserici
rugăciunea este anemică. Unii nu mai cred în puterea rugăciunii, alții au
desființat timpul de rugăciune, iar pentru alții rugăciunea este o
"poezie" pe care o rostesc mecanic la fiecare serviciu de închinare.
Fără o reconsiderare a atitudinii față de rugăciune, așa numită ”Cenușăreasa bisericii",
mișcarea baptistă își va pierde vigoarea spirituală.
Programe religioase de tip ”spectacol”
Lipsa de atractivitate a serviciilor de închinare din multe biserici,
căderea în rutină și ritual, încăpățànarea de a persista în aceleași tipare
care nu mai corespund vremurilor noastre își pun amprenta asupra bisericii. În
multe locuri bisericile baptiste au devenit elitiste, mesajul predicilor și al
cântărilor se adresează unor categorii de oameni care nu sunt prezenți în Casa
de rugăciune. Persistența noastră în a oferi spectacole bisericești în loc să-i
motivăm și să-i învățăm pe oameni să se închine ne aduce multe deservicii.
Tinerii părăsesc bisericile baptiste și se îndreaptă spre alte mișcări
spirituale pentru că vor o închinare autentică, nu un spectacol arhaic, golit
de conținut.
Pierderea identității baptiste
O altă cauză a stagnării numerice este pierderea identității baptiste. Din
dorința de a nu-i deranja pe alții preferăm să declarăm că suntem evanghelici
sau neo-protestanți. Ne simțim jenați să declarăm că aparținem unui cult
religios care are aceleași principii ca biserica primară. În timp ce
reprezentanții altor culte nu se sfiesc să declare că sunt afiliați unei
anumite teologii, nouă ne este jenă să ne afirmăm crezul.In acelasi timp nu
avem curajul sa folosim mijloacele mass-media pentru a ne promova invatatura si
proiectele sau pentru a lua atitudine fata de anumite aspecte din societatea
romaneasca.
Accentuarea exagerata a autonomiei locale in
detrimentul asocierii
Aș putea enumera și alte cauze ale stagnării și chiar a declinului
spiritual și numeric: lipsa de dedicare a păstorilor, a creativității în
lucrarea evanghelistică și misionară, starea deplorabilă a unor lăcașe de cult,
promovarea insuficientă în mass-media, implicarea firavă în proiectele sociale,
conflictele personale nerezolvate între unii membri ai bisericilor,
discreditarea sistematică a liderilor din trecut si prezent și chiar a
instituțiilor cultice, dar mai ales lipsa unei viziuni coerente și
îndrăznețe pentru dezvoltarea mișcării baptiste la nivel național. Accentuarea
exagerată a rolului autonomiei locale în detrimentul unei implicării mai mari a
comunităților locale și a Uniunii, a făcut ca baptiștii să piardă teren in fata
altor culte și să stagneze. Lipsa unor proiecte comune nationale ne determina
sa pierdem din vizibilitate si demotiveaza adeseori bisericile in lucrarea ce o
fac.Trebuie sa recunoastem ca folosirea gresita a termenilor de autonomie si
asociere contribuie pe termen lung la disolutia miscarii baptiste. Doar uniți
si angrenati in jurul acelorasi idealuri si proiecte putem fi mai
puternici.
Momentul sincer al unei evaluari personale
Cred că a sosit momentul ca fiecare pastor sau conducător de biserică să-și
pună foarte serios întrebarea: Biserica pe care o slujesc este în declin,
stagnează sau crește, spiritual și numeric? Câți oameni s-au întors la Cristos
și au fost botezati în ultimii ani? Care este cauza pentru care nu
se văd semnele unei revigorări spirituale în comunitatea pe care eu
o slujesc? Ce trebuie sa schimb in conduita mea si in lucrarea pe care o fac?
Daca continui sa slujesc in acelasi mod, ce rezultate voi obtine?
Da,
Dumnezeu adaugă, prin puterea Duhului Sfânt, noi membri în trupul lui Hristos,
dar dacă de ani de zile nimeni nu s-a mai pocăit în biserica pe care
eu o slujesc, atunci înseamnă că trebuie schimbat ceva,
fie în viața mea și a celor pe care îi slujesc, fie in modul de
desfasurare al activitatilor din biserica respectiva. Folosirea acelorasi
strategii, fara nici un rezultat, ar trebui sa-mi schimbe optica cu privire la
felul in care vestesc Evanghelia si fac lucrarea.
Un renumit profesor si sociolog român afirma, in anul 2009, cu ocazia celebrării a 400 de ani de existență a mișcării baptiste din Europa că "baptiștii încă reprezintă o mișcare spirituală invizibilă in Romania”. O afirmație deranjantă pentru mulți dintre noi, dar adevărată.
Cristos ne-a spus că o cetate nu poate rămâne ascunsă pe un munte.
Suntem chemați să fim un far, un indicator, în societatea noastră, să aducem schimbarea după care atâția oameni tânjesc. Este momentul să ne angajăm din nou cu dedicare și renunțare la sine în bătălia pentru suflete, să ne asumăm statutul de lucrători care fac ucenici, să ne cunoaștem identitatea și să ne implicăm activ în viața societății în care ne-a pus Dumnezeu să trăim.
Ionel Tuțac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.