Nu mi-am propus sa supar pe nimeni dintre cei care v-ati distrat sau inca va veti distra turnandu-va in cap o galeata de apa cu gheata, dar nici nu pot sa stau pasiv in fata unui fenomen care ia amploare tot mai mult si care imi da tot mai multe semnale ca nu este o simpla strangere de fonduri pentru o cauza nobila. Personal si eu am fost nominalizat sa fac asta, iar daca nu am facut-o inca, este pentru ca – oricat de provocator este fenomenul – indoielile mele cu privire la motivatia de a ma alatura altora in acest demers au fost mai puternice decat provocarea insasi.
Pentru a-mi justifica indoielile si pentru a-i ajuta si pe altii sa-si clarifice motivatiile am studiat putin fenomenul – articole si reactii din media – si am tras cateva concluzii despre problemele si provocarile acestui fenomen, concluzii care pot deveni puncte de pornire si pentru alte discutii in spatiul cibernetic.
1. Problema superficialitatii – e mai usor sa iti torni o galeata cu apa in cap si sa apari pe facebook decat sa donezi in anonimat, indiferent de cauza. Regula este simpla – iti torni o galeata cu apa sau donezi. Este adevarat ca regula initiala in USA este ca daca iti torni galeata cu apa in cap trebuie sa donezi 10$, iar daca nu accepti provocarea donezi 100$. Principiul ramane acelasi: de ce sa dai 100$ si sa nu stie nimeni, cand poti sa dai doar 10$ (daca ii dai si pe acestia) si sa devii vedeta pe site-urile de socializare??? Mult mai practic e ceea ce fac indienii cu rice bucket challenge: sa duci o galeata cu orez la un vecin nevoias, faci o poza si apoi nominalizezi alti prieteni sa faca la fel – simplu, practic si personal…
2. Problema stimularii sinelui – o noua forma de selfie – dar care devine virala datorita termenului limita de 24 de ore. Ice bucket challenge este o scoatere din anonimat si izolare si iti garanteaza promovarea datorita sistemului de continuitate si datorita optiunilor facile de „tag” – automat apari in vizorul a cel putin 3-4 liste de prieteni cu posibilitatea se multiplicare in urmatoarele 24 de ore. In felul acesta eul are parte de o atentie neasteptata, ceea ce nu este neaparat bine avand in vedere consecintele nefaste ale mandriei si orgoliului inca de la inceputul creatiei.
3. Problema arogantei la adresa secetei si lipsei de apa din orient si zonele desertice – o imagine care ar trebui sa devina virala pe internet este cea a unui grup de tineri care isi toarna galetile cu apa in cap (risipa) in timp ce un copil african soarbe cateva picaturi de apa tulbure si infecta ca sa-si potoleasca setea. Unde mai este atunci altruismul crestin si suferinta impreuna cu cei ce sufera?
4. Inconstienta cu privire la posibile efecte tragice – la mai putin de 2 luni de la isterizarea maselor au aparut si primele victime…era imposibil ca asemenea actiuni sa nu aiba si consecinte dramatice datorita iresponsabilitatii cu care este acceptata provocarea…si oare cate alte drame raman anonime???
5. Depersonalizarea – psihoza maselor – efectul de turma – cat de mult cred cei care isi toarna galeata cu apa in cap in scopul propus initial – gasirea unei solutii ptr ALS. Avand in vedere termenul scurt in care trebuie sa raspunzi provocarii, si daca nu esti familiar cu provocarea, nu prea ai timp sa cugeti, sa cercetezi si apoi sa procedezi ca atare din convingere… ceea ce ma determina sa cred ca multora nici nu le pasa de ce fac ceea ce fac, ci doar se conformeaza multimii si procesului.
6. Manipularea mintii si atacul asupra ratiunii – vorbim aici despre atacul retelelor de socializare – prin functia de autoplay – asupra mintii si ratiunii. Chiar daca nu vrei sa urmaresti un video de pe scroll, (cel putin pe facebook) prin autoplay practic iti este „indesat pe gat” si, fara sa vrei, mai devreme sau mai tarziu, esti prins in carlig si te trezesti ca pierzi minute sau zeci de minute urmarind persoane pe care nici nu le cunosti…doar pentru ca isi toarna in cap o galeata cu apa…
7. Manipularea relatiilor – fie ca e vorba de prietenii stranse sau doar de simple cunostinte – prin actiunea video publica le constrangi sa raspunda provocarii. In caz contrar se expun rusinii de a nu face fata provocarii…totusi, problema nu e la cei ca nu vor sau nu pot sa raspunda provocarii, ci la cei care au evaluat relatia si „au vandut-o” pentru o aparitie pe o retea de socializare.
8. Problema etica a demersurilor ALS Association – aceasta se ocupa cu studiul pe celule stem recoltate din celule embrionice – asta inseamna sa distrugi vieti pentru a cauta salvarea altor vieti. Scopul este gasirea unei solutii pentru cei aproximativ 12000 americani diagnosticati cu ALS. Intrebarea este: cat de moral este sa sacrifici viata a mii sau zeci de mii de celule embrionice (vieti nenascute) pentru a le salva pe cele nascute? Poate ca argumentul ar fi ca acele vieti au fost create special pentru a fi curmate in aceste proiecte – dar atunci se ridica alta intrebare: de ce pentru asemenea proiecte de creare de vieti – ca sa fie curmate – se investeste enorm, in timp ce zeci de mii de familii care nu pot avea copii privesc neputinciosi cum acesti embrioni sunt ucisi si nu au nici un fel de sprijin pentru a-si rezolva problema? Pana la urma chiar scopul in sine este ne-etic pentru ca nu are de a face cu tratarea celor 12000 de bolnavi , ci cu profitul imens al unor companii farmaceutice la fel ca si in cazul atator altor boli.
9. Modelarea psihologica a generatiei de acum si a celei care vine in functie de numarul de „like” si „comment”… Esti „cool” nu numai daca ai raspuns provocarii, dar si daca ai facut-o mai interesanta si ai strans mai multe aprecieri si comentarii decat altii dinaintea ta. In felul acesta publicitatea pozitiva sau negativa functioneaza ca un catalizator pentru complexele comportamentale si le accentueaza intr-un timp mult mai scurt decat in afara acestui cadru. In plus, dintr-o perspectiva crestina, in momentul in care ti-ai primit „like”-urile ti-ai primit rasplata. Principiul Mantuitorului este acela ca Tatal care vede in ascuns, rasplateste in ascuns… Traim vremuri in care generatia de azi si de maine este formata in spiritul publicitatii si rasplatirii publice si – practic – ii condamnam la privarea de rasplatirea cereasca pe care Dumnezeu o da celor ce slujesc anonim. Chiar daca se intampla uneori ca faptele lor sa fie facute publice, acestia vor indreapta atentia tuturor celor ce ii privesc inspre Dumnezeul care le-a dat resursele si privilegiul de a face ceva pentru semenii lor.
10. Printre cele mai triste probleme este aceea ca se dezvaluie profund si serios lipsa de viziune a crestinismului – ne complacem in ideea ca suntem in declin, ca nu putem schimba lumea…dar daca am aplica regula simpla de la ice bucket challenge, ar putea fi din nou crestinismul viral? Ce s-ar intampla daca am raspunde la Marea trimitere din Matei 28:20 si am provoca pentru urmatoarele 24 de ore 3 prieteni crestini sa evanghelizeze fiecare pe cineva si sa faca o donatie pentru misiune de 10 lei sau – daca nu evanghelizeaza pe nimeni in 24 de ore, atunci sa faca o donatie de 100 de lei pentru misiune??? E adevarat ca nu ar mai fi la fel de distractiv si nu ne-ar mai promova imaginea, dar cu siguranta ar practic si util si ar reaprinde spiritul crestinismului intr-o lume tot mai bolnava si instrainata.
Articol preluat cu permisiunea autorului; Sursa: AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.