Președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, i-a apărat memoria lui Karl Marx, într-un discurs ELOGIOS ținut într-o BISERICĂ ridicată de Constantin cel Mare

Vezi și:

Adrian Papahagi 🔴 Juncker și Putin sunt la fel de siniștri: unul îl glorifică pe Marx, altul pe Stalin 🔴 A-l celebra pe autorul Manifestului Partidului Comunist e la fel de scandalos cu a face simpozioane despre gândirea politică revoluționară a lucrării Mein Kampf...

Președintele Comisiei Europene a livrat un discurs pasional în apărarea ideologului comunismului, Karl Marx, în momentul comemorării a 200 de ani de la nașterea acesuia, informează The Express, potrivit site-ului de știri ActiveNews.ro.

Chiar dacă membri ai Congresului american, dar și numeroși demnitari din foste țări comuniste i-au cerut președintelui Juncker să nu participe la aniversarea lui Marx, acesta nu a ținut cont de critici, notează sursa citată.

Mai mult decât atât, Juncker i-a apărat moștenirea ideologului comunismului. Acesta a spus că „Marx a fost un filozof care a gândit în viitor și a avut apirații creative. Astăzi apare ca simbol al unor lucruri pentru care nu este responsabil și pe care nu le-a cauzat, deoarece mult din ce a scris a fost rescris sens opus”.

„Trebuie să-l înțelegem pe Marx în contextul vremii sale și să nu avem prejudecăți atunci când îi facem cronica”, a continuat el.

Vorbind despre influența politică a lui Marx asupra politicii moderne, președintele Comisiei Europene a declarat că „misiunea vremii noastre” este să îmbunătățim drepturile sociale. „Uniunea Europeană nu este construcție defectă, ci instabilă. Este instabilă pentru că, până-n zilele noastre, dimensiunea socială a Uniunii Europene rămâne veriga slabă în integrarea europeană. Trebuie să schimbăm asta”.

Aceste declarații au fost făcute în Biserica lui Constantin din Trier, edificiu ridicat de Împăratul Roman Constantin cel Mare, primul lider creștin al marelui Imperiu.

Cătălin Sturza 🔴 Karl Marx a avut dreptate atunci când a spus că „istoria se repetă: întâi ca tragedie, apoi ca farsă”...

...

Unde a avut, totuși, dreptate Marx? A avut dreptate atunci când a spus că „istoria se repetă: întâi ca tragedie, apoi ca farsă”. Am văzut, până în 1989, tragedia care a început în fatidica lună octombrie a anului 1917, odată cu Revoluția bolșevică din Rusia. Acum vedem farsa – când Occidentul pare că a căzut, iremediabil, sub lozincile vesele ale „totalitarismului soft” adus de marxismul cultural. Din nefericire, și farsa aceasta își are demonii ei – doi dintre ei au fost descriși în ultimele decenii de doi mari papi, Ioan Paul al II-lea și Papa Benedic al XVI-lea – „dictatura relativismului” și „cultura morții”. Și tot din nefericire, acești demoni continuă să facă victime; cele mai multe dintre ele necunoscute; foarte multe dintre ele prea mici, prea tinere și prea slabe, sau prea bătrâne și prea neputincioase pentru a mai fi pomenite fie și în statistici. Din când în când, câte o astfel de victimă micuță iese însă la lumină și intră pentru un timp sub reflectoarele opiniei publice – cum s-a întâmplat, acum câteva zile, cu un copil din Marea Britanie condamnat la moarte „cu demintate”, prin eutanasie pasivă nonvoluntară, „spre binele lui”. Și atunci lumea se trezește pentru câteva minute din comedia pe care o jucăm cu toții, plânge, se revoltă, înjură sistemul. Și apoi se întoarce să citească în New York Times despre cum „a avut dreptate” Karl Marx.

P.S.: Aud frecvent următoarea idee – când criticăm dictatura relativismului și cultura morții criticăm in corpore Occidentul, iar românii nu-și pot permite să fie anti-occidentali.

În fapt, atunci când critic bolșevismul din Rusia sovietică, eu unul nu critic Rusia și marea cultură rusă. Critic doar acea ideologie – ideologia marxistă, ateismul militant, rădăcini ale „culturii morții” pe care o vedem și în prezent extinzându-se în spațiul occidental.

Când critic nazismul din Germania lui Hitler, eu unul nu critic Germania și marea cultură germană. Critic doar acea ideologie, și emanațiile ei aberante, cum ar fi eugenia. Eugenie pe care o vedem devenind, acum, tot mai populară în Occident.

Când critic cultura morții și dictatura relativismului, despre care au vorbit pe larg Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea, și mulți alții, eu unul nu critic Occidentul. Critic doar această ideologie, care din păcate a devenit foarte populară, în special în rândul elitelor occidentale.

Fragment final din articolul "A avut Karl Marx dreptate?" de Cătălin Sturza

Alianța Familiilor din România 🔴 Karl Marx la 200 de ani și 170 de ani de ură de clasă

Se vorbeste si scrie mult despre ura in zilele noastre dar nu despre fondatorul si propovaduitorul urii de clasa, Karl Marx. Daca Hristos ne-a unit, Marx ne-a despartit. Daca Hristos ne-a invatat sa ne iubim, Marx ne-a invatat sa ne urim. Hristos a surpat zidurile care ne desparteau, dar Marx le-a ridicat din nou, ne-a imparti in clase si ne-a invrajbit. Hristos a dat la o parte ceea ce ne facea diferiti si ne-a facut egali. Marx a propovaduit egalitatea dar i-a declarat pe unii dintre noi mai egali ca altii. Hristos a propovaduit pacea sociala, iar Marx razboiul intre clasele sociale. In Hristos, ne spun Sfintele Scripturi, nu este deosebire intre barbat si femeie, iudeu si neam, om cu carte si om fara carte, om bogat ori sarac, rob ori stapin. Crestinismul a fost cladit pe acest esafod al egalitatii sociale si practica ei multimilenara dovedeste acest adevar. In primele veacuri ale crestinismului sclavii detineau funciile inalte in bisericile primare pentru ca stiau sa scrie si sa citeasca. Majoritatea dintre stapinii lor erau analfabeti. Cind apostolii scriau si trimiteau epistole bisericilor incepatoare, ele erau citite bisericilor, copiate si date mai departe de robi, in primul rind. Robii au fost printre primii episcopi ai bisericilor incepatoare. Tot ei scriau, in numele bisericilor, scrisori de dragoste si imbarbatare altor biserici si comunitati crestine imprastiate in vastul Imperiu Roman de atunci. Acesta e unul din detaliile interesante care le citim in cartea recent publicata a istoricului american Bart D. Ehrman, The Triumph of Christianity("Triumful Crestinismului") si a carei recezie am facut-o acum patru (4) saptamini. [www.rgnpress.ro]

 

Marx a intors lumea pe dos

 

Marx, insa, a facut tocmai inversul. Ne-a impartit in clase si a accentuat cea ce ne deosebeste, nu ce ne uneste. Pe unii dintre noi ne-a declarat, in spirit manihean, "buni" iar pe altii "rai". Pe cei "buni" i-a indemnat sa-i urasca pe cei "rai" si sa-i elimine ca si clasa. A impartiti antichitatea in  sclavi si proprietari de sclavi, Evul Mediu in iobagi si latifundiari, si societatea capitalista in proprietari ai mijloacelor de productie (capitalistii si cei care acumuleaza capital, adica burghezia) si muncitori. Primii au fost numiti "exploatatori" iar cei din urma "exploatati". Pe cei din urma i-a indemnat sa se rascoale impotriva celor dintii si sa-i elimine ca si clase sociale si economice. Simplistic cu ni s-ar parea, aceasta a fost filosofia si mostenirea intelectuala a lui Marx. Ea toata se reduce la aceste doua premize: (1) ura de clasa; si (2) lupta de clasa, cea din urma manifestindu-se in revolutii violente. Cele doua constituie, impreuna, motorul istoriei si o propulseaza spre un final predestinat si inevitabil: comunismul si societatea fara clase.

 

Pe 5 mai se implinesc 200 de ani de la nasterea lui Marx si tot anul acesta 170 de ani de la publicarea Manifestului Comunist. Aniversarea aceasta trebuie facuta cunoscuta tuturor romanilor, dar nu numai. Trebuie facuta cunoascuta intregii omeniri, deoarece ideile lui Marx, in speta lupta de clasa si ura de clasa, au rezultat in cel mai mare genocid calculat cunoscut istoriei: aproximativ 100 de milioane de fiinte umane inocente ucise, in mod sistematic in 100 de ani de comunism, de catre adeptii lui Marx, de cei care i-au pus in aplicare ideile, incepind cu Lenin si de-a lungul deceniilor de altii, pina in zilele noastre in Corea de Nord a lui Kim Jong-un.

 

Marx a murit in 1883, la doar, 64 de ani, dar adeptii lui au continuat ce a inceput el. Au continuat sa ne divizeze in clase sociale, economice si politice si sa propovaduiasca ura si vrajba intre clasele sociale pe care le-au inventat. La fel si lupta pentru eliminarea unei clase de catre alta. Inca in anii 1880, pentru a fi specifici, Occidentul a inventat prima noua clasa sociala post-Marx cu care ne confruntam si astazi, aceea a persoanelor care se identifica ca fiind homosexuale. Termenul de "homosexual" a aparut pentru prima data in anii 1880. Inainte de a fi fost inventata aceasta clasa sociala ori termen, societatea nu a impartit oamenii pe criterii sexuale. In timp, societatea a fost divizata pe criterii etnice si rasiale. Din anii 50 suntem martori la conflicte rasiale in America care continua pina in zilele noastre. Ele au inceput sa se manifeste si in Europa. Revolutia sociala a anilor 50 si 60 a impartit din nou societatea in barbati si femei, demonizind pe primii si transformindu-le pe femei in victime ale barbatilor. Asa a fost fondat feminismul, o varianta marxista a luptei de clasa intre femei si barbati. Ceea ce a dus la avort, divort si concubinaj. Stanga seculara continua sa ne imparta si sa inventeze clase sociale noi. In nici un alt domeniu nu se observa lucrul acesta mai bine ca in domeniul revolutiei sexuale.

 

Lupta de clasa si ura de clasa

Iosif Țon 🔴 Karl Marx sau Isus Cristos?

Mai întâi, să-i cunoaştem, într-o oarecare măsură, pe cei doi.

Mai întâi să facem cunoştinţă cu omul Karl Marx. 

Cine a fost Karl Marx ?                                

A trăit între anii 1818 – 1883. Tatăl lui era un evreu care s-a încreştinat devenind luteran şi era foarte sincer şi devotat în noua lui credinţă. Scrisorile lui către Karl arată cât de mult dorea el ca fiul lui să aibă şi el o relaţie intimă cu Dumnezeu şi un caracter creştin. În anii de liceu, Karl Marx a fost într-adevăr un băiat devotat relaţiei lui cu Isus Cristos. Dar, îndată după absolvirea liceului, când avea 18 ani, ceva teribil s-a întâmplat în viaţa lui. Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat, poate că a fost o experienţă traumatică, devastatoare cu unul dintre profesorii lui, sau cu un alt om în care el îşi pusese toată încrederea, care l-a făcut să devină un revoltat împotriva lui Dumnezeu. Să înţelegem clar: Marx n-a devenit un ateu, ci un revoltat împotriva lui Dumnezeu şi împotriva tuturor oamenilor. El a scris câteva poezii şi un poem, Oulanem, în care îşi exprimă această nouă atitudine şi credinţă.

Astfel, în poezia O invocaţie a unuia în disperare, el a scris:

Un dumnezeu mi-a răpit tot ce-am avut

Sub blestem şi tras pe roata destinului

Toate lumile lui au pierit fără să le mai pot apuca

Mie nu-mi mai rămâne nimic altceva decât răzbunare

Îmi voi construi tronul deasupra norilor,

Rece şi groaznic va fi vârful lui. 

Căci fortăreaţa lui – groază superstiţioasă

pentru Stăpânul ei – cea mai neagră agonie.

Tânărul şi revoltatul Karl Marx face aici aluzie la revolta lui Lucifer, descrisă în Isaia 14:12-14, care declară şi el că vrea să fie deasupra lui Dumnezeu.

Într-un alt poem foarte semnificativ, Karl Marx scrie:

Aburii din iad se ridică şi umplu creierul

Până când înnebunesc şi inima mi-e total schimbată.

Vezi această sabie?

Prinţul întunericului mi-a dat-o.

Pentru mine bate timpul şi-mi dă semne tot mai puternice.

Eu dansez jocul morţii.

Trebuie să înţelegem limbajul folosit aici. Întru-un ritual de iniţiere în cultul lui Satan, vaporii din anumite droguri îl îmbată pe candidat, apoi acestuia i se dă o sabie care-i asigură acestuia succesul, iar el se angajează să-i aparţină lui Satan şi aici şi după moarte.

Acum să cităm din Oulanem:

Şi ei sunt şi Oulanem, Oulanem

Numele răsună, răsună cu putere, 

răsună ca moartea până când se stinge într-o svârcolire ticăloasă.

Stop! Am căpătat-o acum.

Ea se ridică din sufletul meu, clar ca aerul şi tare ca oasele mele.

Eu am putere în braţele mele tinere

să te apuc şi să te zdrobesc (omenire personificată)

cu forţă de uragan.

Căci pentru noi amândoi abisul se cască în întuneric

Tu te vei scufunda în adânc şi eu te voi urma râzând

Şoptindu-ţi în ureche: „Coboară, vino cu mine, prietenă”.

Biblia, pe care Marx o învăţase în şcoală, ne spune că Diavolul va fi aruncat în abis (Apocalipsa 20). Marx se identifică cu Diavolul şi vrea să ducă cu sine în „întunericul de afară” (adică în iad) pe toţi oamenii care-l ascultă şi apoi să râdă cu un râs uriaş, diabolic că a reuşit să coboare omenirea cu sine în „focul cel veşnic pregătit diavolului şi îngerilor lui” (Matei 25:41).

Să facem aici o precizare foarte importantă. Când Karl Marx şi-a pierdut credinţa creştină, el n-a devenit ateu. El declară patetic: „Eu vreau să mă răzbun pe Cel ce domneşte deasupra.”