Mai jos am pregătit un material cu toate filmările primite din China de la credincioșii persecutați. Luna Aug.2018 a fost pentru ei o perioadă foarte grea de încercare a credinței lor. Deși ei sunt obișnuiți cu împotrivirea din partea guvernului, totuși lucrurile încep să se agraveze chiar și pentru bisericile care au autorizație de funcționare. Numărul creștinilor a depășit numărul membrilor Partidului Comunist Chinez, fapt ce îi neliniștește pe conducătorii țării, care au suspiciunea demonică a faptului că bisericile pot forma un stat paralel și o forță care să demonteze actualul sistem. În consecință, au intensificat raidurile la lăcașurile de închinare și au crescut nivelul de violență și brutalitate în rândul creștinilor. Tot mai multe biserici sunt devastate și confiscate cu tot cu bunurile materiale și dotările interioare. Crucile de pe biserici sunt arse și în locul lor este fluturat steagul Partidului Comunist. Credincioșii sunt bătuți, întemnițați și deposedați de Bibliile sau literatura creștină. Amenda pentru fiecare participant la o biserică de casă sau la un grup de părtășie în case este de peste 3500€. Dacă sunt prinși că primesc botezul, ei nu primesc o floare cadou ca la noi în România, ci doi ani de pușcărie. Sunt puși să aleagă între a fi membri ai Partidului Comunist sau creștini. A te declara creștin semnifică pentru guvern a fi împotriva sistemului, ceea ce le dă toate drepturile să ți se facă dosar penal pentru orice acuzație își inventează ei.
Știu că tot ceea ce citiți nu este ceva nou pentru creștinii din România care au trăit sub sistemul comunist, dar scriu în primul rând acelor creștini care încă mai regretă fostul regim, spunând că ”atunci era mai bine”. Lor le-a fost mai bine atunci pentru că nu au luptat împotriva sistemului și nu au avut parte de percheziții la ora 5 dimineața, nici de dat rapoarte la ”miliție”, etc. Ei sunt exact tipul de ”pocăiți” iubiți de satana, adică cei ce nu luptă, cei ce nu se jertfesc, cei ce caută doar binele și confortul lor, cei ce nu suferă, cei ce nu plâng decât la telenovele, cei care vin la orele de rugăciune doar când au rămas fără loc muncă sau fără sănătate. Acești oameni uită să vă spună despre împuțirea inefabilă a fiecărui atom de viață ce se reflecta în viața cotidiană când priveai la orice produs socialist și până la relațiile interumane bazate pe suspiciune, frică, mitocănie și delațiune.
Scriu în al doilea rând pentru creștinii care au uitat vremurile când noi eram persecutați și alți frați din Germania, Elveția, America, etc. își riscau viața să ne ajute, să ne aducă Biblii și literatură creștină. Acum a venit rândul nostru să ne jertfim pentru frații noștri care trec prin prigoană. Acum e timpul când suntem chemați să investim mai mult în suflete decât în cărămidă. Satanei nu-i este frică de corurile, fanfarele și orchestrele de prin bisericile noastre care au transformat închinarea în Cântarea României și nici de poeziile lacrimogene și sterile recitate de cei care vor să-și mulțumească conștiința că au făcut și ei ceva pentru Domnul. Satanei îi este frică atunci când liderii bisericii învestesc nu în anexe, mochete, plasme, scaune tapițate, etc., ci când investesc într-o armată de luptători pentru Împărăția lui Dumnezeu, gata să-și piardă în orice moment, casa, mașina, familia și viața pentru Evanghelia harului Lui!
Pentru frații chinezi mersul la biserică nu este o simplă asistare la un program religios, pentru ei este o luptă. Acea zi pentru el poate fi ultima în a-și vedea familia, poate reprezenta pierderea locului de muncă și a tuturor proprietăților și bunurilor agonisite din greu, poate reprezenta chiar pierderea vieții. În ciuda acestui pericol iminent ei au capacitatea de a cânta cu bucurie și de a bate din palme în timp ce biserica le este înconjurată de polițiști. Când ești născut din nou te bucuri că ești prigonit pentru Hristos. Noi nu batem din palme de bucurie acum cât suntem încă în libertate, mă întreb atunci când va veni prigoana cum vom reacționa. Prigoana ne va cerne și va demonstra pentru cine versetul: ”Pot totul în Hristos care mă întărește” este un slogan sau este o realitate. Prigoana va separa pe cei care sunt adevăratele lumini, de cei care sunt doar umbre. Prigoana va curăți Biserica de cei care au transformat-o într-un club de binecuvântare în care vrem să îl obligăm pe Dumnezeu să ne tot vindece, să ne elibereze, să ne căsătorească, să ne dea copii, case, joburi, etc. dar fără ascultare de legile și poruncile Lui.
Mulți se roagă să vină prigoana pentru ca să se umple bisericile. Prigoana nu a fost niciodată o metodă de evanghelizare folosită nici de Isus, nici de Duhul Sfânt. Bisericile se vor umple când ne vom muta programele din biserici pe străzi, prin gări, pe la mall, pe la spitale, prin azilele de bătrâni și prin fața primăriilor, clinicilor de avorturi și a ONG-urilor care apără drepturile LGBT. Așa cum nu ne este nici rușine și nici teamă să ieșim să protestăm împotriva lui Dragnea, să nu ne fie rușine nici de Evanghelia lui Hristos.
