Traversăm
perioada tristă în care mi se împuținează prietenii. Cu siguranță nu mi se
întâmplă numai mie. Cunosc oameni mulți care provin din clase sociale diferite:
bogați, vârstnici, tineri, săraci, școliți, oameni simpli sau cu influență.
Dintre oamenii cu care port conversații după posibilități, doar unora le pot
spune “prieten”. Pentru ei am un respect aparte, iar dacă prietenia se frânge,
sufăr enorm.
Când
așteptam să mă vindec după despărțirea de un alt prieten, a plecat și nenea
Leon Vatamanu (în anturaj restrâns, Tătuca).
L-am
cunoscut când eram copil, iar el era vistiernicul sau gospodarul comunei,
întreprinzător, apoi bun meseriaș, credincios între oamenii de vârsta lui din
Biserică, modest, comunicativ, zâmbitor, gata să-și plece fruntea și să
asculte. Era puternic, încât uneori îl consideram invincibil. Însă Cel care dă
viață este Același care o ia și tot El a făcut chemarea prietenului meu nenea
Leon. Nouă nu ne rămâne decât să recunoaștem că Dumnezeu are ultimul cuvânt.
„Tu întorci pe oameni în ţărână și zici: „Întoarceţi-vă, fiii oamenilor!”
Psalmul 90:3, VDC
Primarul
comunei Dumbrăveni, Ioan Pavăl
…Fratele Leon VATAMANU s-a mutat ACASA….
Familia VATAMANU LEON & copiii lui m-a invitat sa fac muzica cu copiii din biserica lor, Biserica Penticostala Betel Dumbraveni-Suceava. Era luna martie anul 2003…
-„Frate Petrica, sa treci pe la moara sa-ti dau niste faina pentru familia dumitale. Cand ai timp treci si pe la mine pe la atelierul meu de tamplarie…” – imi spunea mereu cand ne intalneam…
