Când nava măreață a fost găsită sfărâmată bucăți de stâncile unei insule pustii, întreaga lume s-a mirat și s-a întrebat cum de a fost posibil un asemenea dezastru maritim. Căpitanul navei, faimos ca ambarcațiunea sa, a pierit și el împreună cu marinarii săi în apele învolburate și în focul care a ars ultimele rămășițe ale navei zdrobite de țărmul stâncos. Cei care au cercetat epava, și ce a mai rămas din ea, au descoperit ultima consemnare în jurnalul de bord, pe care v-o punem la dispoziție.
Jurnal de bord
Azi a fost o zi deosebită pentru nava noastră. Împreună cu primul ofițer am luat o decizie radicală. Începând din acest moment nu vom mai face calculele de navigație după steaua polară. De mii de ani se păstrează o tradiție învechită care ne ține prizonieri trecutului. Pe bolta cerească sunt milioane de stele. Am aflat recent că la naștere ți se poate „aloca” o stea pe numele tău. Unul din nepoții mei are deja una cumpărată de maică-sa, o stea care poartă numele lui.
De mii de ani, de când omul cutreeră mările Terei, a calculat direcția de navigație după steaua polară. E vremea unor schimbări radicale. Trebuie să ne eliberăm de corsetul unor tradiții și credințe abscurantiste, să îmbrățișăm noul, trendul de azi al gândirii umane. De azi, vom alege mereu o nouă stea de referință atunci când ne stabilim poziția și direcția de navigație. Vom îmbrățișa astfel diversitatea, noul și noile experiențe ne vor îmbogăți trăirile și cunoașterea. Ne vom elibera din prizonieratul tradiției și credințelor oarbe alte trecutului. Vom explora noi posibilități.
Am dat ordin echipajului să arunce peste bord busola navei. În definitiv, avem și Polul Sud, să nu mai vorbim de Răsărit și Apus. Nu vom mai tolera exclusivismul. Vom îmbrățișa diversitatea, multitudinea căilor posibile de orientare și vom abandona definitiv pretențiile exclusiviste ale făuritorilor de busole care de mii de ani arată o singură direcție.
***
De 35 de ani sunt pasager pe această navă, admirată și râvnită de o lume întreagă. Se anunță un nou căpitan. Pentru că are aceeași școală de gândire a defunctului căpitan din povestea mea, nu-mi rămâne decât să strig disperat: Opriți America! Vreau să cobor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.