De câțiva ani buni, românii tac la haștagăraia politicienilor anticreștini, anti-bisericști, antimorali, anti-orice este dumnezeiesc, dar refuzul pluseriștilor de a depune jurământul cu mâna pe Biblie și chiar pe Constituție e boicot la adresa statului! Apoi este un exercițiu incomplet! Este nefinalizat. Este nejurământ. Adică stimabilii useriști, plusiști, peneliști, atei și ce-or mai vrea să fie, în urma Nejurământului pot fi considerați investiți... neoficial!
Jurământul se depune pe Biblie, fiindcă mai presus de Dumnezeu nu este nimeni. În Biblie Însuși Dumnezeu se jură pe Numele Lui. Cine nu face un jurământ pe Biblie, pe Dumnezeu, se pune pe sine, sau pe altcineva, mai presus de Stăpânul Universului. Astfel de indivizi, vorba lui Cosmin Gușă, „încep și-și termină ziua pupându-se ritualic în oglindă!”
Constituția este legea de căpătâi a unei națiuni. Este un fel de biblie locală. Cine nu depune jurământul pe ea, se crede deasupra ei. Iar deasupra Constituției nicio țară nu poate așeza decât Biblia! Cine nu jură cu mâna pe Constituția țării este rebel față de propria-i nație. Atunci cum o mai reprezintă?
Concluzia pe care am tras-o din „nejurământul” depus joi de aleșii locali este că 'mnealor nu sunt nici creștini, nici cetățeni. Și atunci sunt în slujba cui?
PS: Știu, sunt unii care îmi vor sugera că România este stat laic, că jurământul cu mâna pe Biblie și Constituție nu este un exercițiu obligatoriu. Mai știu că Ioan Gură de Aur a zis că „dacă un om știi că minte, nu-l determina să jure strâmb”. Și mai știu că este legal ca cine nu vrea să rostească jurământul religios „Așa să îmi ajute Dumnezeu” poate rosti formula „Jur onoare și conștiință” Sau nimic. Dar mai știu că mulți nu pot să jure însă pot să înjure!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.