În 1937 Nicolae Steinhardt spunea că „avem de-a face cu trei fenomene ale timpului: invazia verticală a barbarilor, domnia proștilor și trădarea oamenilor cumsecade”. Pentru primul fenomen (ne zice cel ce-a scris „Jurnalul Fericirii”), „nu invazia barbarilor de pe alte continente ne-a sugrumat ci urcușul derbedeilor contemporani”. Adică a barbarilor aceștia care acced în funcții de conducere. A pilangiilor. A lucrătorilor ce dau din coate. A parveniților. „Barbarii” aceștia preiau locurile de conducere. Și fac totul praf. Sănătatea. Educația. Economia. Bunul simț. Întreaga Românie...
În al doilea fenomen, fratele Nicu de la Rohia ne spune că „au sosit pur și simplu – în sensul cel mai categoric – proștii și inculții!” Ei vin la putere, și în ciuda tuturor eforturilor politice ori a regulilor economice, fac numai prostii. Inculții nu pot să facă performanță. Vorba lui Ietro, socrul lui Moise din Biblie. O căpetenie peste 10 nu poate cârmui în locul unei căpetenii peste 100. Și nici atât peste 1000. Dacă priviți cu atenție, inculții, nepricepuții, cred că se pricep la toate. Ei au totdeauna soluții. Dar odată traduse soluțiile ꞌmnelor devin rapid eșecuri.
Habarniștii nu vor înțelege niciodată sintagma lui Balzac: „să nu urci niciodată pe un scaun mai înalt decât cărțile pe care le-ai citit”. Părerea mea este că „proștii” fac prostii mai mari ca derbedeii. Derbedeii fac gafe voite, dirijate, gândite, analizate. „Proștii” au fake-uri pe care le etalonează drept adevăruri! Vai de țara care este condusă de inculți! De cei cu „inima prea seacă și cu capul prea strâmt”, vorba lui Mihai Eminescu... Nu mă mai mir de ce Înțeleptul Solomon a strigat în gura mare: „până când veți iubi prostia, proștilor?”
Al treilea fenomen al lui Steinhardt m-a cutremurat de-adevăratelea. „În loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd și nu aud, pe scurt trădează! Nu-și fac datoria. Imparțialii și încrezătorii înregistrează și tac. Sunt... cei mai vinovaaaați!”
Da, da, suntem vinovați dacă tăcem! Suntem vinovați dacă nu ne implicăm! Suntem vinovați dacă suntem indiferenți! Indiferența ne face complice. Cu derbedeii, cu inculții...
E adevărat că ne rugăm. Unii... După rugăciune dilemele sociale se rezolvă în teren. Căci răspunsul rugăciunilor e totdeauna ieșire în acțiune... Cine începe?
Doamne dă izbândă! Doamne ai milă de România!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.