Cum să spui „NU” sexualizării copiilor

Cel mai frecvent răspuns pe care l-am primit la comentariul de miercuri, în care susțineam că revoluția sexuală trece la următoarea etapă, care vizează copiii, a fost „Ce putem face?” Este exact întrebarea pe care trebuie să și-o adreseze creștinii și la care am început deja să răspundem. Creștinii nu trebuie să vorbească despre căderea în păcat, chiar și despre cele mai urâte manifestări ale depravării omului, în afara contextului victoriei Domnului Isus Hristos asupra răului.

Deși cred că indicatorii culturali arată spre o viitoare popularizare pe scară largă a pedofiliei, perspectiva creștină asupra lumii plasează chiar și cele mai haotice și dureroase momente într-o narațiune mai amplă. Hristos a înviat din morți. El este Domnul și El face toate lucrurile noi. Astfel, după cum ne spune filosoful creștin Alvin Plantinga, ori de câte ori vorbim despre rău, vorbim despre un dușman real, dar despre un dușman învins.

Creștinii sunt parte a unei Împărății a cărei lucrare teologii o numesc „deja-dar-nu-încă”. Ei sunt implicați în ceea ce sfântul Pavel numește „slujba împăcării”, în mai multe moduri: susținerea binelui, refacerea a ceea ce este stricat și, în situația de față, confruntarea a ceea ce este rău.

În acest caz, rețelele sociale și internetul joacă un rol foarte important în exploatarea și sexualizarea copiilor. O analiză sinceră a aproape tuturor statisticilor generale ale utilizării rețelelor sociale majore, în special de către copii, ne arată în mod clar o situație negativă. Ar putea fi vremea să ne gândim să ieșim din rețelele de socializare sau, cel puțin, să ne ținem copiii departe de ele. Copiii n-ar trebui lăsați niciodată pe rețelele de socializare sau să navigheze pe internet nesupravegheați, mai ales dacă nu sunt suficient de maturi pentru a le înțelege și a se autocontrola.

Dați-mi voie să spun și altfel. Este o „nebunie” proverbială să le oferim elevilor acces nelimitat și necontrolat la aplicații, jocuri, videoclipuri sau comunități online, în special în intimitatea propriilor lor camere. Oprirea acestei intruziuni în familiile noastre este o modalitate de a ne opune răului crescând al sexualizării copiilor.

Dintr-o perspectivă mai largă, exploatarea copiilor și normalizarea pedofiliei trebuie înțelese ca cele mai cumplite idei care au apărut în cadrul revoluției sexuale. Acum doi ani, într-un interviu pentru podcast-ul BreakPoint, am discutat despre asta cu Helen Alvare, profesor la Facultatea de Drept „Antonin Scalia”, de la Universitatea George Mason. Odată cu înaintarea revoluției sexuale, a observat ea, accentul legislației SUA s-a schimbat subtil, dar categoric. Dacă odată proteja clar drepturile copiilor, acum legea acordă prioritate din ce în ce mai mult „drepturilor” și „libertăților” adulților, în defavoarea celor ale copiilor.

Căsătoria între persoane de același sex este cel mai clar exemplu. Odată ce statul a decretat că o relație, despre care se știe din capul locului că nu poate duce la procreare, este identică social cu o căsătorie între un bărbat și o femeie, dreptul inerent al unui copil de a avea mamă și tată a fost anulat. După cum afirmă Alvare, „în trecut ideea era că părinții au drepturi în relație cu copiii, fiindcă au mai întâi responsabilități. Acum există pretenția ca copiii să fie ceva ce ți se datorează”.

Deoarece conversația mea cu Helen Alvare este chiar mai importantă astăzi decât acum doi ani, am difuzat-o din nou pe BreakPoint Podcast. O puteți găsi pe BreakPoint.org sau vă puteți abona la podcastul BreakPoint.