Mulți oameni au impresia că viața este precum romanele polițiste – plină de secrete și conspirații. Poate că este așa, într-o anumită măsură, dar nu la nivelul paranoic din zilele noastre.
Am ajuns să trăim într-o lume a suspiciunii generalizate, a neîncrederii, a șoșotelii, a făcutului-pe-a-deșteptul, a planurilor tainice și a secretelor fabricate în laboratoare oculte.
Orice persoană și eveniment pot deveni, la nevoie, surse inepuizabile pentru amatorii de conspirații. Cum ele se vând bine, o parte semnificativă din mass-media s-a pus în jenanta dar bănoasa slujbă de canal de colectare și distribuție a deșeurilor conspiraționiste.
Problema este că, precum virusurile epidemice, boala conspirației se întinde rapid și fără milă. Ajunge în familii, între prieteni, în biserică și, de fapt, cam în orice loc. „Ce urmărește?” „Ce ascunde?” „Unde vrea de fapt să bată?” „Jocul cui îl face?” „Ce câștigă din treaba asta?” Există tot felul de întrebări asortate teoriilor conspirației.
Din păcate, nici Dumnezeu nu scapă de un astfel de proces. Până și El este acuzat de rele intenții. Conspiraționistul-șef și-a început cariera încă din grădina Edenului: Atunci, șarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veți muri, dar Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.”(Geneza 3:4-5).
Cel rău se erijează aici în marele descoperitor de taine: Dumnezeu ascunde ceva, a pus ceva la cale, se teme de ceva, El nu vrea ca oamenii să-L ajungă, să fie ca El... Rezultatul îl știm cu toții: adevărata conspirație era la cel rău, nu la Dumnezeu.
Astăzi, lucrurile nu s-au schimbat mult. Dumnezeu încă este suspectat și acuzat de rele intenții. Ne vine greu să credem că ne iubește necondiționat, că poate să moară pentru vrăjmași, că poate ierta rebeli și că poate înfia păcătoși. Și totuși, nu e nicio conspirație. Lucrurile sunt exact așa cum ne spune Scriptura! Dragilor, avem o nevoie crucială să reclădim un climat al încrederii. Să începem cu Dumnezeu. Să învățăm să avem mai multă încredere în caracterul Său și în afirmațiile Sale. Apoi, să continuăm, încet-încet cu noi: să o lăsăm mai moale cu suspiciunile, să ne acordăm reciproc un minim de încredere, să ne ridicăm unii pe alții, să ne dăm o a doua și a treia șansă.
Să trăim, măcar o zi, fără conspirații. Și poate că zilele se vor face luni, iar lunile, ani ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.