Am trecut zilele acestea aici în Statele Unite, vorbesc
de Portland, statul Oregon, printr-o perioadă dificilă ca și comunitate, noi ca
și creștini ne-am lovit de trei mari calamități venite în serie să spun așa sau
la pachet. Covid 19, cu tot pachetul de restricții, distrugerile din orașul
Portland și în majoritatea statelor cu guvernatori democrați a fost la fel, iar
de câteva zile fumul gros așternut peste orașul Portland și alte orașe de pe
coasta de vest.
Nu
știm cum vor evolua lucrurile în viitor, însă a fost pentru mulți din noi
creștinii un fel de ”antrenament” să spun așa pentru ce-i mai rău. Prima dată
tinde să te cuprindă frica, văzând cumva catastrofa morții, sentimentul acela
care-ți umple ființa de groază și te uiți în jur și nu ai nici un ajutor, însă
imediat în clipa următoare ca și creștin ochii și ființa ta se îndreaptă spre
Hristos.
Mi-am dat seama din mini-apocalipsa aceasta, că toate lucrurile lucrează spre
binele nostru, a celor care-l iubim pe El, vedem prin slăbiciunile noastre cât
suntem de limitați și dependența noastră totală de Hristos, care în orice
moment din viața noastră, inclusiv situații ca cele prin care am trecut, El
Isus ne dă răspunsurile, anume:
1. Hristos a biruit moartea și focusul nostru este El și nu tragedia
întâmplărilor
Matei 10: 28. Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide
sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi
trupul în gheenă.
Evrei 12:1. Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de
martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de
lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. 2. Să ne
uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus,
care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit
ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
De fapt întâmplările din jur te fac ca să-ți vezi limitările în trupul acesta,
frica de moarte cred că este normală la orice om, însă următorul lucru este să
vezi ce lumea aceasta nu vede, să vezi că dincolo de moarte este Hristos Domnul
în care poți să te încrezi și să rămâi, promisiunile Mântuitorului nostru
minunat sunt temelia credinței noastre și ne dă puterea de-a merge înainte.
2. Hristos ne-a spus că vom avea necazuri, însă ne-a promis că în El vom
birui
Ioan 16:33. V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi
avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”
1 Tesaloniceni 3: 2. şi v-am trimis pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul
lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă
îmbărbăteze în credinţa voastră, 3. pentru ca nimeni din voi să nu se clatine
în aceste necazuri; căci ştiţi singuri că la aceasta suntem rânduiţi.
Imediat când noi, ca și credincioși, trecem prin necazuri primele gânduri care
ne vin, pot fi: oare de ce? cum de am pățit noi? Imediat însă următorul lucru
la un credincios este să vadă dincolo de necazuri pe Hristos, Cel în care
suntem și rămânând acolo biruim până la capăt. Domnul ne-a prevenit dinainte că
pe pământ viața creștinului este o viața care trece prin necazuri, însă vestea
bună este că acolo în necazuri tăria noastră este Domnul.
3. Hristos ne-a îndemnat la veghere cu gândul la perspectiva întâlnirii cu
Domnul și nu la prosperitatea ce-o poate da acest pământ
Luca 21:34. Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile
cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi
astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. 35. Căci ziua aceea va
veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. 36.
Vegheaţi, dar, în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de
toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea
Fiului omului.”
Mini-apocalipsa aceasta ne-a răpit ca și creștini pe cei dragi, ne-a răpit case
multora prin focurile pornite, a luat viețile unora și proprietățile prin
distrugerile care au avut loc, însă prin toate cumva afectați puternic sau
neafectați în mod direct, primul gând ne-a dus cumva la vechea viață, la
apogeul acela al prosperității americane și modernismul actual cu toate
beneficiile nemaîntâlnite în istorie, însă privind la mersul acestei lumi,
dincolo de ”Fata Morgana” care ne-o oferă lumea, aceste întâmplări ne-au dus la
Hristos Domnul, Cel care ne îndeamnă la veghere, asta deoarece adevăratul
nostru locaș veșnic este dincolo de viața aceasta, aici suntem doar străini și
călători, iar schimbarea de aici produsă în 6 luni ne-a arătat încă odată cât
suntem de trecători și ce ușor se strecoară printre degete orice avem pe acest
pământ, însă cei veșnic rămâne.
4. Hristos ne-a îndemnat la unitate și s-a rugat Tatălui pentru asta,
deoarece în Trupul lui suntem păziți de cel rău, hrăniți de Cuvânt și martori
ai Domnului Isus.
Ioan 17: 14. Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt
din lume, după cum Eu nu sunt din lume. 15. Nu Te rog să-i iei din lume, ci
să-i păzeşti de cel rău. 16. Ei nu
sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. 17. Sfinţeşte-i prin adevărul
Tău: Cuvântul Tău este adevărul. 18. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa
i-am trimis şi Eu pe ei în lume. 19. Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi
ei să fie sfinţiţi prin adevăr. 20. Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru
cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. 21. Mă rog ca toţi să fie una, cum
Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca
lumea să creadă că Tu M-ai trimis. 22. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o
Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una – 23. Eu în ei, şi Tu în
Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu
M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.
Această mini-apocalipsă ne-a arătat cât de importantă este părtășia, cât de
important este să fim uniți în Hristos, să ne hrănim, să ne ajutăm unii pe
alții, să ne încurajăm. Poate că mai mult ca oricând părtășia noastră este
strânsă în necaz, atunci avem nevoie mai mult unii de alții și ne simțim lipsa,
poate ne-au amintit aceste zile de părtășia bisericii din vremea comunistă
atunci când cei ai Domnului căutau cu ardoare părtășia, să cheme Numele
Domnului și să fie biruință împotriva celui rău și biruință în mărturia care
trebuie s-o avem pe acest pământ ca biserică, pentru Domnul și Mântuitorul
nostru minunat.
Cred că ar mai putea să fie multe de adăugat, însă important este ca vremurile
acestea prin care trecem în Statele Unite, pe coasta de vest, să fie un îndemn
pentru noi aici și pentru frații noștri de pretutindeni, haideți să privim la
Domnul, să rămânem în El și astfel să biruim și să fim găsiți într-o stare de
veghe, indiferent ce o să ne mai rezerve viitorul și să știm că Puterea, Tăria
și Biruința noastră stă în Hristos Domnul, în Tatăl din Cer și în Duhul Sfânt
care ne ajută să fim martorii Evangheliei până la marginile pământului și
indiferent de vremurile care ne stau înainte să avem o viață Hristocentrică. Dumnezeu să ne-ajute la aceasta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.