Efervescența creștinismului pe plan mondial și „reacțiunea internațională”

Săptămâna trecuta am postat un comentariu despre declinul mondial al religiozității și al creștinismului. Comentariul era un rezumat al unui articol publicat în august de Foreign Affairs. Săptămâna aceasta, o publicație la fel de influentă, Le Monde Diplomatique, a publicat un dosar special privind „expansiunea evanghelismului” în lume.

[Link: www.monde-diplomatique.fr/2020/09/BELKAID/62160]

Dosarul conține mai multe articole, dintre care am selectat pentru comentariul meu articolul cu un titlu calomniator la adresa creștinilor evanghelici: „L’internationale reactionnaire / Reacțiunea internațională”.

Iată că, dintr-o dată, foarte mulți dintre cei care mă urmăresc pe Facebook au fost etichetați „reacționari”, aparținători ai unui fenomen global numit de autor „reacțiunea internațională”. Titlul este defăimător, fiind desemnat să portretizeze în ochii lumii un grup de creștini ca fiind reacționari.

Le Monde Diplomatique are peste 1 milion de urmăritori pe FB, e tradus într-o mulțime de limbi, inclusiv engleză, și, în consecință, numărul celor care vor fi informați că evanghelicii sunt „reacționari” va fi de ordinul milioanelor.

Articolul are doi autori. Ei ne informează că la ora actuală în lume sunt „peste 660 de milioane de evanghelici”, toți „reacționari”. Dacă cifrele acestea sunt corecte, asta înseamnă că în jur de 8% din întreaga populație a planetei sunt evanghelici, și aproape un sfert din numărul total de creștini.

Autorii dau două motive pentru care acest segment al creștinismului e numit reacționar: evanghelicii se împotrivesc avortului și căsătoriilor homosexuale. În consecință, oamenii cu rațiune și întregi la minte care se opun acestor practici, fie din motive religioase ori din alte motive raționale, sunt desemnați „reacționari”.

Avortul ucide copiii nenăscuți, adică viitorul. Căsătoriile homosexuale ucid noțiunea de familie naturală și cauzează un declin global al familiei ca mecanism social care asigură succesiunea ordonată a generațiilor. Nu e nimic „reacționar” în asta. Dimpotrivă, asta denotă înțelepciune.

Suntem informați că explozia numerică a evanghelicilor a început în 1980, cu alegerea dlui Reagan ca președinte al SUA, colapsul sistemului colonial în Africa și „războaiele murdare” din America de Sud care au prevenit venirea la putere a comuniștilor prin insurgența armată.

Un al detaliu pe care autorii îl consideră important să-l cunoaștem sunt „capitalele” ori focarele acestei „reacțiuni evanghelice mondiale”. Numite sunt unele dintre cele mai mari metropole ale globului: San Paolo, Seoul, d’Abuja, Rio de Janeiro, Mexico City, Lagos și Houston, orașul în care locuiesc.

Seculariștii nu pricep, nu încearcă să priceapă, și nici nu vor putea pricepe mintea creștinilor conservatori. Foreign Affairs anunță un declin al religiei la nivel global, iar Le Monde Diplomatique proclamă, cu îngrijorare se pare, explozia pe mapamond a „creștinilor evanghelici reacționari”.

Și pentru că nu pricep, și nici nu vor să priceapă, recurg la o analiză ineptă și defăimătoare a fenomenului. E bine că seculariștii își dau seama că „reacționarii creștini” nu stau cu mâinile în sân, urmărind derularea istoriei „cum va fi ea”, ci se implică în viața cetății.

Autorii sunt îngrijorați că acești „reacționari” influențează tot mai mult societatea globală, încetinesc „marșul LGBT”, influențează diplomația și chiar economia mondială. Un segment ridicat al populației din Lumea a Treia care constituie clasa de mijloc / burghezia, sunt evanghelicii.

Un exemplu recent al „diplomației evanghelice” este „alianța” SUA cu Brazilia pentru prevenirea extinderii avortului și a marșului LGBT la nivel global.

Creștinii României pot face la fel dacă se unesc, votează după principii creștine, candidează la funcții publice și nu le este rușine de „Evanghelia lui Hristos”.