Automobiliștii încetinesc pentru a se holba la un dezastru de pe autostradă, dar nimeni nu se deranjează să studieze șoferul care a făcut ceva bine. Evident.
Deci, mai degrabă decât să anunțăm ”cinci mari decizii pe care predicatorii le iau în alegerea materialului predicii”, vom vorbi despre erori. Sper că veți găsi încurajare să știți că am făcut toate aceste greșeli, așa că pot transmite la alții aceste lecții.
Iată cinci care îmi vin în minte. Doar cinci ar întreba cineva? Răspuns: Se pot face articole dar numai la această lungime.
1. ”Am avut această idee grozavă.”
Bravo ție. Ideile mari sunt adesea produsul unei minți fertile, imaginative. Sper că ai una. Îți va fi utilă pe parcurs.
Cel mai bun mod de a vedea dacă această ”idee grozavă” a fost din partea Domnului este prin a administra două teste: Timpul și Scriptură.
Timp: lăsă-l să se marineze. Reflectă asupra acestuia. Scrie notițele care îți apar în acest timp.
Apoi, Scriptură: întreabă-te dacă există scripturi care vorbesc despre problema respectivă, dacă cineva din Biblie ilustrează lecțiile sale, pozitive sau negative.
O idee grozavă ar putea fi scânteia care duce la o predică grozavă. Sau nu. Așteaptă-l pe Domnul. După cum spune cântecul, ”Vedeți ce a făcut Dumnezeu”. Dacă îl știți...
2. ”Aceasta este o convingere imensă de-a mea.”
Aici trebuie ridicate niște semnele de precauție în jurul convingerilor tale. Aceste lucruri nu trebuie să fie principalul corp a ceea ce propovăduiești. Predică Cuvântul.
Predicatorul care nu poate face diferența dintre convingerile politice și Cuvântul lui Dumnezeu are probleme și le va transmite mai departe și adunării.
Bănuiesc că astăzi sunt mulți pastori care își umplu timpul de amvon cu predici despre politici și politicieni, democrați și republicani (sau socialiști și liberali, etc.), destituire și exonerare, toate pentru că pastorul ”are aceste convingeri”.
Noi spunem despre convingerile tale ceea ce Domnul le-a spus predicatorilor din ziua lui Ieremia cu privire la visele lor: ”Profetul care a avut un vis să istorisească visul, dar cel care are Cuvântul Meu, să spună Cuvântul Meu în adevăr. Ce-au de-a face paiele cu grânele?” (Ieremia 23:28, NTR)
3. ”Am predicat doi ani din 1 Ioan.”
Am cunoscut mai mult de un pastor care a făcut asta. Doamne ai milă de adunarea aia. Trebuie compătimită.
Pastorul care petrece un an sau mai mult pe o carte a Bibliei își va împotmoli predicarea în chestii minuscule și pe poporul său în nisipuri mișcătoare. Nimeni nu-l va mai iubi vreodată pe 1 Ioan, vă garantez. Lasă-l pe următorul pastor să anunțe că începe o serie din 1 Ioan și se vor îndrepta cu toți spre ușile bisericii. Pastorul anterior i-a inoculat pentru totdeauna împotriva iubirii acelei minunate mici epistole din Noul Testament.
În același mod, mă îndoiesc că predicatorul va dori vreodată să predice din nou din acea carte. Chiar și cu un dulap plin de materiale, ideea în sine va părea prea împovărătoare.
Nu este necesar să faci așa ceva. Există zece mii de alegeri mai bune. Întreabă-l pe Tatăl. El este Sursa predicilor bune.
4. ”Am decis să predic de prin toată Biblia.”
Chestia asta se poate face, dar trebuie făcut bine și adecvat. Și nu toți predicatorii pot duce la capăt această sarcină.
În primul rând, chiar dacă este tot Cuvântul lui Dumnezeu, nu tot conținutul său este creat în mod egal.
De exemplu, Statele Unite ale Americii este o țară grozavă și minunată în o mie de feluri, dar o parte din ea este deșertică. Chiar și asta are frumusețile și viața ei, dar nu trebuie să fie comparată cu gloriile bogatei Văi a Mississippiului, cu deliciile coastei vestice sau cu maiestatea Munților Stâncoși.
Există pastori care se laudă că au predicat din fiecare verset din Biblie. Îmi pun o întrebare: Unde găsim în Noul Testament pe cineva care să facă asta? Unde găsiți chiar autorizația de a face așa ceva? Unde ni se dă îndemnul în Noul Testament să predicăm din fiecare carte a Vechiul Testament? Sigur, puteți găsi câteva predici din cărțile mai obscure, dar nu ar trebui să îi împovărăm pe oamenii noștri - sau să ne forțăm predicarea în acest sens - printr-un studiu verset-cu-verset al fiecărei cărți a Bibliei.
Unii din generația mea au început să predice prin Biblie acum o jumătate de secol, când W. A. Criswell din Dallas a anunțat că o face. Dacă cineva era bine calificat pentru a face așa ceva, Criswell era omul potrivit.
Doar că pastorul tipic care l-a auzit pe acesta... nu era.
În zilele de azi aud de pastorii care aduc una sau două predici din fiecare carte a Bibliei. Bănuiesc că își cunosc limitele și capacitatea oamenilor din congregația lor.
5. ”Am citit o predică minunată și am decis să predic din ea.”
Oprește-te puțin, predicatorule. Ai auzit pe altcineva să facă o treabă grozavă și asta te-a inspirat, da. Te-a încurajat să oferi tot ce ai mai bun pentru a studia mai mult, să te rogi din greu și să te pregătești mai bine pentru a-ți oferi propriile predici. Dar te rog, nu predica predica altcuiva doar pentru că a fost minunată. Aceasta este predica lui, nu a ta. Dumnezeu i-a dat-o lui, nu ție.
Este foarte posibil – chiar probabil - că Dumnezeu poate și va folosi acea predică pentru a-ți inspira predica, pentru a te motiva și pentru a-ți îmbogăți propria predică.
Doar că nu există nici un precedent sau acord al Scripturii pentru ca un predicator să copieze în totalitate ceea ce a predicat altul.
Acestea sunt cinci dintre numeroasele erori probabile și de înțeles - doar în opinia mea - pe care le fac pastorii în alegerea materialului predicii. Fiecare dintre noi va avea propria noastră listă de moduri în care am greșit sau unde am făcut un abuz.
În pasajul din Ieremia 23 citat la începutul acestui articol, Domnul le-a spus ceva acelor predicatori falși (sau leneși) pe care toți pastorii de astăzi ar face bine să-l audă:
Nu Eu i-am trimis pe acești profeți, și totuși ei au alergat. Nu Eu le-am vorbit, și totuși ei au profețit. Dacă ar fi fost prezenți la sfatul Meu, ar fi vestit poporului Meu cuvintele Mele și l-ar fi întors de la calea lui cea rea, de la răutatea faptelor lui. (Ieremia 23:21-22, NTR)
De aceea, iată, zice Domnul, am necaz pe prorocii care își ascund unul altuia cuvintele Mele. Iată, zice Domnul, am necaz pe prorocii care iau cuvântul lor și-l dau drept cuvânt al Meu. (Ieremia 23:30-31)
Psalmul 1 îl binecuvântează pe cel ”a cărui încântare este în Legea (Cuvântul) Domnului și în (Cuvântul) acesta meditează zi și noapte” (Psalmul 1:2).
Asta e ideea. Intrați în Cuvânt și nu-l părăsiți niciodată.
Pastorii trec prin atât de multe materiale, mai ales dacă predică două sau trei predici pe săptămână, încât ”hrănirea apetitului” poate deveni problema principală. Așadar, o idee se prezintă, te gândești la o ilustrație bună și câteva scripturi și gata predica.
Cu siguranță, o să gândești, aceasta a fost de la Domnul întrucât El știe ceea ce faci, este responsabil pentru ca tu să faci acest lucru în primul rând și, la urma urmei, nu tu îi ceri în mod continuu să îți arate ce să predici? Nu este oare evident că este voia Lui? Poate că da, poate că nu.
Verificați cu El. Așteptați aprobarea Lui.
Concluzia pentru mine este să simt mereu convingerea în acest sens: că ceea ce declar în fața oricărei congregații este mesajul pe care mi l-a dat Dumnezeul cel Viu pentru ziua respectivă. Nimic altceva nu este la fel de important.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.