Florin Ianovici 🔴 Când sunt mic atunci sunt mare

 

Călătoria noastră spirituală a început cu noi fiind mici, ca niște copii care cerem milă și cu El mare, un Dumnezeu măreț care plin de iubire ne strânge sub aripile Sale.

Am venit la Dumnezeu cu umilință, fără aroganță, fără laudă de sine, fără să ne încordăm mușchii încrederii în sine, îngenuncheați de o Dragoste care sângera pe Cruce. Conștienți că ne-am distrus viețile prin păcat, priveam cu speranță spre El, Soarele Neprihănirii, iar noi eram ca firele de praf.

Si Dumnezeu a început în noi minunea schimbării. Am început să iubim mai mult si să urâm mai puțin. Am început să ne uităm mai des spre cer, am început să avem respect pentru semeni, să ne plătim datoriile, să fim mai muncitori si mai responsabili.

Oamenii au început să vadă și să ne aprecieze. Ne admiră, ne laudă si ne promovează. Îndrăznim să ne implicăm mai mult, determinați de dorința de a avea impact veșnic. Noi, cei mici, ajungem să realizăm lucruri mari: construim orfelinate, sfătuim pe cei apăsați cum să iasă din stare lor, conducem proiecte mari, inițiem evenimente cu impact, scriem cărți, postăm articole si nu ne mai simțim chiar atât de mici.

Auzim cuvinte speciale, pentru oameni speciali:
- ce credință ai...
- ce dragoste mare ai...
- câtă putere ai...
- câtă nevoie avem de oameni ca tine...

Si ne simțim bine. Fiecare realizare devine o treaptă pe care ne înălțăm pe noi înșine. Îmbrăcați în haina lungă a realizărilor, ne lăsăm admirați în piața de obște. Undeva retras, tăcut, Dumnezeu se depărtează îndurerat: făptura a uitat de Făcător, lutul a uitat Olarul, cei răscumpărați au uitat Cine a plătit prețul.

Hristos a mers pe ape. Hristos a înviat pe cei morți. Hristos a luat 5 pâini si 2 pești si a hrănit miraculos 5000 de oameni. Hristos a vindecat orbi, ologi, leproși, dar nu a așteptat aplauzele, ci a fugit de ele. Hristos a eliberat îndrăciți, dar a fugit de haina de rege al pământului. Când oamenii i s-au adresat cu apelative înalte, le-a refuzat imediat.

Fiecare pas al lui Hristos era însoțit de cuvintele smereniei si ale lepădării de sine: Ioan 5:30 – "Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis."

Să te simți mic pe măsură ce crești tot mai mare este dovadă sănătății duhovnicești si chezășia faptului că ai știut să dai lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu.
1 Samuel 15:17 – "Samuel a zis: „Când erai mic în ochii tăi, n-ai ajuns tu căpetenia semințiilor lui Israel şi nu te-a uns Domnul ca să fii împărat peste Israel?"

Ce lucru poți dărui lui Dumnezeu pe care să nu ți-l fi dăruit El mai întâi?
Ce adevăr ai putea rosti pe care să nu îl fi rostit El mai întâi?
Iubești? Dar cine te-a iubit mai întâi?
Slujești? Cine a slujit până la sacrificiul suprem?
Ce lucru faci pentru Dumnezeu pe care El să nu îl poate face singur?

Nu uita niciodată Cine te ține cu adevărat.

Îndemnul Duhului Sfânt pentru tine, pentru mine este acesta: fii mic în ochii tăi pentru ca Dumnezeu să poată lucra cu tine, pentru tine, pentru Împărăția Sa.

O săptămână plină de biruință!

Florin Ianovici