În mod fundamental creștinismul nu este o religie a
ceremoniilor exterioare, ci ceva lăuntric și spiritual, ceva în inimă. Însă,
de-a lungul istoriei, poporul lui Dumnezeu a transformat religia inimii într-o
paradă superficială, iar Dumnezeu și-a trimis mesagerii pentru a-i chema înapoi
la religia lăuntrică și spirituală.
Înainte
de Reforma protestantă biserica medievală era marcată de formalism și
fariseism, până când reformatorii au redat bisericii Evanghelia. Atât de mult
din "bisericismul" contemporan este la fel de uscat, plictisitor,
pustiu și mort. În cea mai mare parte e doar o
paradă exterioară.
E
normal pentru omul decăzut să devieze de la ceea ce este real, lăuntric,
spiritual și să confecționeze o religie confortabilă și comodă, bazată pe
cerințe exterioare și ceremoniale. Dar lucrurile exterioare contează foarte
puțin în comparație cu noua creație sau cu nașterea din nou.
Asta
nu înseamnă că elementul exterior sau fizic nu are nici un loc. Sigur, inima se
exprimă prin buze. Ceea ce este lăuntric sau spiritual în religie are nevoie de
o expresie exterioară. Dar esența este
lăuntricul. Formele exterioare nu au nici o valoare dacă realitatea interioară
lipsește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.