Cu
câteva săptămâni în urmă, întrebat de unii colegi când se vor redeschide
localurile pentru închinarea publică, am răspuns: „Cred că de data aceasta,
liderii noştri vor aplica principiul unui verset biblic.” Văzându-i oarecum
miraţi am continuat: „Cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei
din urmă”. Din câte îmi aduc aminte, adunările cu caracter religios au fost
aşezate între întâlnirile de mare risc şi au fost interzise printre primele. În
consecinţă, pentru respectarea principiului, liderii noştri sunt deosebit de
atenţi ca adunările pentru închinarea comunitară să fie „permise” printre
ultimele şi în condiţii foarte dure. Dintr-un
anume punct de vedere, nu sunt supărat pe liderii ţării. Dacă au un domeniu de
competenţă, sigur nu este acesta. Unii din cei care iau decizii pentru
închinarea noastră nu au nimic în comun cu Isus Cristos sau cu valorile
creştine. Supărarea mea vine, cum bine ştiţi, din faptul că biserica, din care
fac parte şi eu, a ales să tacă și să capituleze.
Stimaţi
slujitori duhovniceşti,
La
început aţi încercat să mă lămuriţi că trebuie să dăm dovadă de iubire creştină
şi să participăm la prevenirea îmbolnăvirilor trupeşti. Părea logic, suna
creştineşte, dar nu era biblic. Adică nu am priceput de ce, dintr-odată, aţi
considerat că omul nu mai trebuie privit ca întreg... Nu am înţeles de ce
sănătatea trupească a devenit, peste noapte, mai importantă decât sănătatea
spirituală... Nu am înţeles de ce mesajul unor oameni, indiferent cine ar fi
ei, a devenit mai important decât mesajul Mântuitorului. Acum, după timpul
acesta de aşteptare, stau şi mă întreb dacă mesajele noastre „staţi acasă!”,
„spălaţi-vă pe mâini!”, „păstraţi distanţa!” chiar au ajutat pe cineva. Sunt
sigur, însă, că lipsa îndelungată a participării la închinarea publică a
afectat credinţa şi relaţiile multor credincioşi.
Sunt
curios care este mesajul vostru acum? Ar putea să îmi explice şi mie cineva
care ar fi motivul să acceptăm în continuare bătaia aceasta de joc? Chiar nu
vedeţi că suntem la discreţia luptei dintre politicieni? Chiar nu vreţi să
recunoaşteţi că lor nu le pasă nici de tinerii ce doresc să se căsătoreacă,
nici de familiile care vor să îşi ducă copiii la binecuvântare, nici de
familiile care îi plâng pe cei plecaţi? Chiar puteţi crede că sunt interesaţi
de participarea noastră în mod biblic la Masa Domnului?
Nu,
dragilor, nu are rost să ne minţim. Cei mai mulţi oameni politici ne-au
demonstrat, în repetate rânduri, că lor nu le pasă decât de statutul şi de
buzunarul lor. Să ajungă statul, prin oameni care nu au nimic de-a face cu
Sfintele Scripturi, să decidă doctrina noastră... Să fie călcată în picioare
Constituţia ţării, Legea cultelor, Statutul cultelor şi noi, cei chemaţi la
veghere, să tăcem...
Ştiu
că nu toţi sunteţi la fel. Vă felicit pe cei ce aţi făcut tot ce aţi putut
pentru păstorirea turmei. În cazul celorlalţi, vă cunosc parte din argumente,
nu vă condamn, dar vă spun că mie îmi este ruşine de mine... Deşi am refuzat
denumirea de „Pastor” căutând s-o păstrez pe cea „păstor” am ajuns să fiu sub
nivelul unui cioban. Sper că înaintaşii şi enoriaşii noştri, turma lui Cristos
încredinţată nouă, să ne ierte. Nu ştiu exact în ce condiţii o va face şi
Domnul Isus Cristos, Păstorul Turmei.
Ps.
Pentru a înţelge mai bine la ce mă refer, încercaţi să vă imaginaţi cum ar fi
reacţionat CIOBANII dacă Statul ar fi procedat cu ei cum a procedat cu PĂSTORII
sufleteşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.