Adesea
considerăm că a te supăra e ceva minor, că nu e nici vorbă de păcat, că a fi o
fire mai supărăcioasă e Ok. Dar oare ce
izvorăște din supărare?
Cain
l-a omorât pe Abel de la o supărare. Cain a fost supărat că Dumnezeu a primit
jertfa curată a lui Abel, iar lui i-a zis să mai încerce. De la o simplă
supărare mintea i s-a întunecat, a ajuns la furie, iar de acolo a fost doar un
pas să pună mâna pe ceva să-i dea fratelui său în cap.
Am
văzut familii distruse de la supărare, divorțul este adesea un efect al
supărărilor, care s-au transformat în neiertare și ură. Am văzut Biserici
dezbinate de duhul de supărare. Frați în credință care au ajuns să se certe, să
bârfească, să denigreze de la niște supărări. Oare nu-i supărarea un păcat dacă
Biblia ne zice că ea duce numai la rău și că niciodată la bine (Ps. 37:8)?
Atunci de ce ești o fire supărăcioasă?
Alungă
supărarea și nu te lăsa iar și iar biruit de ea. Biblia ne zice despre doi
slujitori ai lui Ahașveroș, Bigtan și Tereș, care “s-au lăsat biruiți de
supărare” și care au vrut să-l asasineze pe împărat. De câte ori ai fost biruit
de supărare și ai făcut rău aproapelui tău? Conștientizează că supărarea e un
mare păcat și că poți să-ți distrugi chiar propria viață prin el. Dacă ai un
duh supărăcios, roagă-te și cere-i Domnului o inimă plină de dragoste, de pace
și de răbdare care să acopere greșeala aproapelui, să nu se lipească
amărăciunea de tine pentru a nu face niciun rău.
Cu
prețuire,
Toni
Berbece
P.S.
Pentru mai multe despre acest subiect te aștept diseară de la ora 19:00 pe
Live-ul Bisericii Profides! 🙂
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.