Vi se pare stranie această întrebare? Keep on reading. Continuați să citiți. Oportunitatea pentru ca asta să se întâmple e reală și iminentă. În mințile noastre și în atitudinile noastre. Suntem, în final, o civilizație occidentală dominată de un pesimism fără precedent, nihilistă, una care privește înspre trecut, nu spre viitor, pornificată până în măduva oaselor, hedonistă și decadentă.
O societate post-Covid 19 nu poate fi clădită pe aceste feluri de gândire, atitudini, dar mai ales practici. Iar, dacă, așa cum spun unii comentatori, suntem pe patul morții, de ce să nu ne supunem benevol unei civilizații și sistem politic mai agresiv și puternic care ne-ar putea permite, pentru o vreme, o prelungire a mizeriei morale în care trăim, știind că, treptat, treptat, civilizația occidentală va muri și va fi înlocuită cu altceva. Este China această posibilă alternativă?
Aceste gânduri m-au frământat vreme de o săptămână, două, venindu-mi în minte scriitorul francez Michel Houellebecq. Tocmai am terminat de citit cartea lui, Serotonin, care portretizează mizeria morală și pornificarea fără limite a civilizației occidentale. În termenii lui vulgari, nu ai mei. La vremea potrivită voi posta o recenzie a cărții.
Mi-am amintit, însă, de o altă carte a lui Houellebecq pe care am citit-o în 2015 în timpul unei călătorii în Brazilia, Soumission / Supunere. În Soumission, Houellebecq descrie exact ceea ce eu am comentat în primul paragraf al comentariului de azi, dar cu o turnură specifică a cărții lui. În anii 20 ai noului Mileniu, prezice Soumission, francezii vor alege un musulman moderat, fiu al unui imigrant musulman tunisian, ca președinte al Franței. [Vă ofer o recenzie a cărții, în engleză, făcută de London Review of Books: http://www.lrb.co.uk/…/adam-shatz/colombey-les-deux-mosquees]
În Soumission, Houellebeck își imaginează că e profesor universitar în Paris, ateu, hedonist, pervertit, dar în finalul cărții, devine musulman, pentru că nu are de ales. Noul președinte al Franței destituie profesorii universitari care refuză să se convertească la islam. Profesorii cedează, unul după altul, iar, în final, Houellebecq se convertește și el, după ce i se promite o pensie de 3 000+ de euro pe lună și o tânără frumoasă de 16 ani ca soție. Devine musulman.
Dar, la o scară mai largă, Soumission descrie modul treptat în care gândirea francezilor se schimbă, în final acceptând un musulman ca președinte și noile reguli de viață impuse de noul președinte. Francezii s-au supus musulmanilor. De aici și titlul cărții lui Houellebecq, Soumission / Supunere.
În acest context, revin la China. Tentația supunerii Occidentului față de China e reală, iar vremurile sunt prielnice, la toate nivele: economic, politic, militar și al minții. Astăzi discut tema minții.
Mintea noastră e pregătită pentru supunerea față de China. Presa, intelectualii, mass-media, politicienii ne-au programat să gândim așa, indirect. Puterea globala e încă Statele Unite. Dar, anti-americanismul e la modă și a fost la modă din anii 60. Luna de miere între SUA și Europa de Vest a fost scurtă după cel de-al Doilea Război Mondial. În anii 40 și 50 americanii au făcut investiții enorme în Europa pentru a o scăpa de mizerie, foamete, șomaj, și pentru a-i salva democrația.
Anii 60, însă, au schimbat atitudinile în tandem cu revitalizarea și prosperitatea economică. O infecție anti-americană a pătruns adânc în mințile occidentalilor și începe să se extindă și între români.
Ne-am săturat de SUA, de conservatorii încuiați la minte de dincolo de ocean care nu se închină la fel ca noi religiei seculare occidentale: clima, avortul, hedonismul etc. Mai ales acum, când în Casa Albă se află exponentul lor cel mai de nesuferit, dl Trump.
Ne-am săturat de conservatorismul și puritanismul americanilor. Ne-am săturat de SUA care intervine în zonele de conflict ale lumii, poartă războaie și pune presiuni comerciale și politice pe alte țări.
Ne dorim un tiran care să ne scoată din impasul anului 2020, din pandemie, dar unul mai docil, mai benevolent, unul care zâmbește, unul care ne va îngădui încă câtva timp să murim în mizeria noastră morală, fără să ne tragă de mânecă. Unul care sa înlocuiască SUA ca putere supra-globală.
China e singura alternativă. Dacă jurnaliștii din America Latină spun “Gracias China”, nu e exclus ca în timp și occidentalii să zică “thank you China”, “Danke China”, “mulțumim China”!
Peter Costea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.