Mai și iunie sunt lunile în care au loc „marșurile diversității”
în toată lumea. Sunt numite așa cu scopuri propagandistice, dar prin natura
lor, ele sunt marșurile anormalității și ale intoleranței. Anormalitatea
sexuală e nefirească și nefirescul nu poate fi sărbătorit.
COVID-19 nu a încetinit revoluția
sexuală. Regret să o spun, dar, din nefericire, a facilitat-o.
Anul acesta marșurile
pro-imoralitate au fost anulate în marile orașe ale lumii, dar celelalte
evenimente și ritualurile care promovează nefirescul vor continua. Prin
conferințe de presă, online, prin emiterea de studii, pretenții că
„minoritățile sexuale” sunt discriminate, și o mulțime de evenimente și
comentarii propagandistice care vor promova neadevăruri, dezinformări, și care
vor caută să ne convingă că adevărul e minciună și minciuna adevăr.
Vă dau câteva exemple în
sprijinul argumentelor mele. 17 mai e Ziua Internațională împotriva
transfobiei, o zi în care organizațiile „minorităților sexuale”, instituțiile
occidentale și universități lansează studii privind presupusa discriminare
împotriva celor care se identifică a fi de alte „orientări” sexuale.
Pe 16 mai, Parlamentul European a
ținut o conferință de presă în sprijinul Zilei Internaționale împotriva
transfobiei. [Link: www.europarl.europa.eu]
Iar la începutul acestei luni au
fost emise trei studii privind pretinsa discriminare împotriva celor care aleg
o viață care deviază de la normal. ILGA (International Lesbian and Gay
Asssociation) a publicat (1) un studiu privind „homofobia” și discriminarea în
Europa împotriva „minorităților sexuale”; și (2) un studiu privind același
subiect, dar la nivel global.
ILGA își are sediul la Bruxelles,
este foarte influentă în Parlamentul European și a emis rapoarte similare
anuale din 2009. Rapoartele sunt numite Rainbow Review. [Link: www.ilga-europe.org]
În inima Europei, la Viena, The
Fundamental Rights Agency / Agenția pentru Drepturi Fundamentale, a publicat,
tot luna aceasta, un alt Raport privind presupusa discriminare împotriva
„minorităților sexuale”, dar cu un accent mai pronunțat pe persoanele care își
însușesc această orientare în rândurile migranților.
Raportul ILGA poate fi citit de
cei care sunt interesați.
Privind România, Raportul conține
minciuni peste minciuni. Un aspect statistic privind toate țările europene este
„indexul egalității” între „minoritățile sexuale” și restul cetățenilor.
Conform raportului, niciunde în
Europa nu există egalitate deplină (adică un index de 100%) între cele două
grupuri. Malta este în vârful clasamentului cu un index al egalității de 89%,
Marea Britanie, Scandinavia și alte țări occidentale se apropie de 70%.
La extremă se află Azerbaijan
(2%), Turcia (4%), Armenia (8%). României i se atribuie un index al egalității
de 19%. Statele candidate la EU încep să se supună, Muntenegru având un index
de 69% iar Macedonia de Nord de 25%.
Criteriile acestea sunt infantile
și nu își au rostul. Rapoartele sunt făcute pe banii noștri și costă milioane
de euro. Trebuie abolite. Sunt propagandistice, fără sens, conțin minciuni și
exagerări și e tragic ca banii cetățenilor de bună credință să fie folosiți
pentru a lansa o propagandă masivă împotriva lor.
Anticipez că Rapoartele pe 2020
vor fi mai pozitive privind România. Acum, că „educația sexuală” a intrat în
școli, și în special având în vedere că ea va fi predată de membrii comunității
„minorităților sexuale”, ILGA și FRA vor percepe aceste lucruri ca „progres”
spre toleranță.
Eu le văd chiar invers: pași spre
involuție valorică și confuzie sexuală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.