După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

joi, 21 mai 2020

Dan Boingeanu 🔴 CĂLDICEL SAU ÎN CLOCOT?

Un păcat grav ale generației noastre este, fără îndoială, plictiseala spirituală. Puțini au curajul să demaște această plagă sufletească ce este, de obicei, deghizată în spatele unor explicații puierile: „știu ce spune Biblia, de ce să o mai citesc?”
Realitatea, însă, este că ne-am plictisit de citirea Scripturii, de rugăciune, de închinarea comună a Bisericii, de mărturisirea credinței creștine și poate chiar de Însuși Dumnezeu. Lipsa aceasta de pasiune pentru Adevăr, sau râvnă pentru Dumnezeu, este un păcat grav. De aceea, Domnul este hotărât ca să oprească acest curs al păcatului plictiselii printre credincioșii oricărei generații.
Personal, cred că Dumnezeu a îngăduit această pandemie mondială tocmai pentru a pune STOP plictiselii din Biserici și pentru a le deschide acestora orizonturi spirituale noi și înfloritoare.
Ar fi trist să ne plictisim chiar în izolarea în care, de fapt, ni se oferă ocazia, mai mult ca altădată, să petrecem timp de calitate cu Dumnezeu!
Evident, cu o astfel de stare spirituală letargică nu este de glumit! Observați atenționarea gravă pe care a adresat-o Dumnezeu Bisericii din Laodicea, care manifesta acest soi de plictiseală spirituală și căreia Domnul i-a spus atunci: „am să te vărs din gura Mea” (Apocalipsa 3:16). Simptomul plictiselii acestei Biserici a fost diagnosticat de Dumnezeu ca fiind o stare de „căldicel” (nici rece nici în clocot). În acest caz, plictiseala este descrisă printr-o metaforă ce arată că pentru Dumnezeu lipsa de pasiune a Bisericii este ca o gură de apă călâie ce nu produce nici efectul unui ceai fierbinte în zilele reci de iarnă, nici satisfacția unui pahar cu apă rece în zilele toride de vară. De aceea, în consecință, această „apă călâie” a pasiunii stinse de plictiseala credincioșilor, avea să fie aruncată din gura lui Dumnezeu.
Consecințele stării letargice ale Bisericii din România ar fi cutremurătoare, dacă aceasta n-ar învinge plictiseala și ar ajunge, astfel, să fie azvârlită din gura lui Dumnezeu devenind lipsită de binecuvântarea divină. Tocmai de aceea starea aceasta de plictiseală trebuie rezolvată urgent!
Observați, de asemenea, durerea exprimată de Dumnezeu prin glasul profetului Isaia, într-o situație de plictiseală a celor din generația lui, similară, de altfel, cu cea a Bisericii din Laodicea: „Și tu nu M-ai chemat Iacove, căci te-ai obosit de Mine Israele!” (Isaia 43:22). Evident, oboseala evreilor de atunci nu era generată de activități spirituale intense ci de plictiseala lor de Domnul.
De aceea, Dumnezeu le propune o soluționare urgentă a acestei situații de plictiseală spirituală, oferindu-le un plan detaliat de acțiuni, în care sunt indicate măsuri concrete atât în ce-L privește pe Domnul cât și pe poporul Său.
A. ACȚIUNILE LUI DUMNEZEU PENTRU ÎNVINGEREA PLICTISELII

Iată care sunt acțiunile pe care Dumnezeu dorește să le îndeplinească în favoarea poporului astfel încât acesta să scape de plictiseală.
1. Intensificarea protecției Sale divine (v. 1-2)
Dumnezeu se angajează să intensifice protecția Sa Suverană asupra poporului Său, spunându-i că nu trebuie să se mai teamă de nimic, pentru că, spune El: „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde și flacăra nu te va aprinde” (v.2). Altfel spus, Domnul le dă asigurarea că El este hotărât să-și intensifice protecția peste ei, oricare ar fi pericolul care i-ar închide într-un univers îngust al plictiselii.
Generației noastre, probabil, Dumnezeu i-ar spune că nu trebuie să se teamă de coronavirus pentru că El Însuși ne va însoți prin această „Vale a Plângerii”. De aceea, nu trebuie să devenim letargici din punct de vedere spiritual. „Vale Plângerii” nu trebuie să ne afecteze pe noi ci, dimpotrivă, noi trebuie să avem un impact binecuvântat asupra acestei ei, așa cum spunea psalmistul odinioară: „Când străbat aceștia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări” (Psalm 84:6). Așadar, haideți să învingem plictiseala (chiar și acum în izolare) pentru că Domnul dorește să împrăștie binecuvântările Sale, tocmai în contextul acestei pandemii generate de COVID-19.
Cunosc experiența unor credincioși care au fost infectați de COVID-19, dar care au avut parte de protecția specială a lui Dumnezeu asupra vieții lor prin această „vale a morții”, de aceea ei s-au vindecat într-un mod miraculos. Este copleșitoare acum pasiunea acestor oameni pentru Dumnezeu!
2. Intensificarea iubirii Sale divine (v.3-4)
Pe lângă protecția Sa asupra generației plictisite a evreilor din generația lui Isaia, Dumnezeu promite și intensificarea iubirii Sale pentru ei. Domnul le-a spus: „pentru că ai preț în ochii Mei, pentru că ești prețuit și te iubesc, dau oameni pentru tine și popoare pentru viața ta”. Ce poate fi mai entuziasmant pentru cineva, decât experimentarea acestui val uriaș de iubire din partea lui Dumnezeu ce spune în termeni concreți și măsurabili: „Eu dau Egiptul ca preț pentru răscumpărarea ta, Etiopia și Saba în locul tău” (v.3)?
Unde am putea găsi o iubire mai mare decât Iubirea Lui care este, de fapt, un bonus adăugat iubirii exprimate de deja Dumnezeu prin moartea lui Hristos pe cruce pentru noi? De aceea ieșiți din capcana plictiselii spirituale și aruncați-vă în Brațele iubitoare ale lui Dumnezeu!
Ați văzut în această perioadă de timp, de pandemie, reflexia iubirii lui Dumnezeu în lacrimile ce curgeau pe obrajii celor ce aflați în izolare, au primit un pachet de alimente, medicamente, sau un ajutor esențial pentru viața lor și a familiei lor? Când, de exemplu, aceste persoane total necunoscute mie până atunci, m-au întrebat de ce fac asta pentru ei fără să aștept ceva în schimb, le-am spus simplu: „Ca să știți că Dumnezeu vă iubește”! Atunci s-au declanșat emoțiile ce, probabil, n-au mai fost experimentate de ei niciodată: emoțiile pasionante generate de iubirea
specială a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre ei. Ce luminoase erau lacrimile acestea oglindite în iubirea lui Dumnezeu!
3. Generarea a „ceva nou” în existența noastră (v.19)
Plictiseala, nu-i așa, se instalează și atunci când intrăm într-o rutină continuă a vieții. Facem mereu și mereu aceleași lucruri până când ne plictisim. Noi nu avem resurse suficiente pentru a introduce ceva nou, într-un mod autentic, în stilul nostru de viață. Probabil, chiar și acum în izolare, încercăm să găsim modalități spirituale de a face ceea ce făceam altădată. Mintea noastră este blocată într-o schemă de viață pe care o tot reluăm din nou și din nou.
Însă, Domnul a spus generației lui Isaia: „Iată, voi face ceva nou și-i gata să se întâmple” (v.19). Haideți să punem capăt plictiselii! Dumnezeu vrea să schimbe tiparele noastre de viață, metodele noastre de lucru, planurile noastre de viitor, viziunea noastră asupra lumii, etc. Să nu observăm noi asta, oare? Oricât de imposibil ni s-ar părea să vedem ceva nou întâmplându-se printre noi, Dumnezeu ne asigură că El poate face chiar: „un drum prin pustie și râuri în locuri secetoase” (Isaia 43:19), „pentru că toate lucrurile sunt cu putință la Dumnezeu” (Marcu 10:27).
Am văzut în aceste zile de pandemie credincioși care, în grupuri de câte doi sau trei (respectând regulile stabilite), se plimbau în jurul locuinței lor, rugându-se cu voce tare pentru protecția vecinilor lor, așa cum preciza apostolul Pavel odinioară: „Vreau dar ca bărbații să se roage în orice loc” (1 Timotei 2:8). Astfel, ei acționau ca o „biserică pe drum”, trecând chiar prin mijlocul urgiei produse de acest virus, așa cum îi sfătuia Mântuitorul și pe ucenicii Săi: „pe drum, propovăduiți și ziceți: ‘Împărăția cerurilor este aproape!’” (Matei 10:6-7). Oare nu tocmai asta ar vrea Dumnezeu să învățăm și noi acum, că trebuie să ieșim mai mult înafara zidurilor Bisericii ca să fim mai mult pe drum către cei pierduți în disperare?
B. ACȚIUNILE UMANE PENTRU ÎNVINGEREA PLICTISELII
În același capitol din Isaia sunt descrise acțiunile pe care ar trebui să le întreprindă oamenii acelei generații plictisite, astfel încât să învingă lipsa lor de pasiune pentru Dumnezeu. Iată care sunt acțiunile indicate de Dumnezeu poporului Său plictisit:
1. Refocalizare (v. 18)
Indicația divină pentru acea generație plictisită a fost simplă și clară: „Nu vă mai gândiți la ce a fost mai înainte și nu vă mai uitați la cele vechi” (v.18). Aceasta presupune o resetare a preocupărilor noastre, o reorientare a așteptărilor noastre, o abandonare a lucrurilor de care ne-am agățat cu determinare până acum. Apostolul Pavel a exprimat această reorientare a vieții sale astfel: „uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (Filipeni 3:13-14).
Dacă vrem să scăpăm de plictiseală, trebuie să dăm drumul controlului pe care-l deținem asupra vieții noastre. Ne-am tot amăgit crezând că priceperea noastră, abilitățile noastre, banii noștri, etc., pot să ne ofere siguranță pentru prezent și viitor.
Ei bine, Dumnezeu a îngăduit ca un virus invizibil să scuture întregul nostru sistem de siguranță. Unica soluție sigură pentru viața noastră este, însă, aceea pe care o indică înțeleptul Solomon: „Încredințează-ți lucrările în Mâna Domnului și îți vor izbuti planurile” (Proverbe 16:3).
De aceea, nu trebuie să ne mai legăm de biruințele noastre din trecut și nici nu trebuie să lăsăm înfrângerile să ne copleșească. Dacă vrem să scăpăm de letargia noastră spirituală, trebuie să nu ne mai gândim la strategiile noastre de supraviețuire din trecut. Trebuie să părăsim tiparele noastre vechi și să ne înnoim credința în Atotputernicia lui Dumnezeu.
2. Recunoaștere (v.19)
Așteptarea lui Dumnezeu, din partea generației aceleia lipsite de pasiune pentru El, a fost ca ei să cunoască, să perceapă lucrările Sale divine: „Iată, voi face ceva nou și-i gata să se întâmple. Să nu-l cunoașteți voi oare”? Orizontul vieții lor a fost serios alterat de monotonia realității lor cotidiene. Pur și simplu ei nu mai erau în stare să observe lucrurile noi pe care Dumnezeu le făcea chiar sub ochii lor!
Noi ce vedem când ne uităm în jur? Probleme sau oportunități? Dacă vrem să scăpăm de plictiseală, trebuie să depunem efort pentru a descoperi în fiecare problemă, chiar și cea generată de COVID-19, o oportunitate nouă pe care ne-o deschide Dumnezeu pentru slujire.
Vă amintiți, slujitorul prorocului Elisei s-a uitat într-o zi în jurul său și a văzut îngrozit o armată mare de dușmani care au asediat cetatea în care se aflau. Când acesta i-a descris, panicat, lui Elisei realitatea pe care o vedea atunci, prorocul i-a răspuns, calm: „Nu te teme, căci mai mulți sunt cei cu noi decât cei cu ei” (2 Împărați 6:16). Imaginați-vă că slujitorul lui Elisei ar fi început să numere, instinctiv, pe cei ce se aflau în acea încăpere unde, de fapt, era doar el cu stăpânul său! Ar fi fost o situație extrem de hazlie dacă n-ar fi fost dramatică! Dar, Elisei s-a rugat atunci spunând: „Doamne, deschide-i ochii să vadă” (2 Împărați 6:17). Iar Dumnezeu i-a deschis ochii să vadă o armată de îngeri, mult mai mare decât armatele vrăjmașe care au fost, apoi, învinse într-un mod categoric și inedit.
Ne rugăm ca Dumnezeu să deschidă ochii credincioșilor din România astfel încât aceștia să vadă și să recunoască Planul Măreț de misiune pe care-l are Dumnezeu pentru generația COVID-19!
3. Revoluționare (v.25-26)
Pentru a scăpa de plictiseală Domnul a mai spus acelei generații că trebuie să treacă printr-un proces de sfințire (înnoire) radicală, în urma căruia El avea să le șteargă fărădelegile (v.25). Doar printr-o pocăință profundă și autentică, printr-o revoluționare radicală a vieții, poate fi îndepărtă plictiseala și pot fi redeschise izvoarele pasiunii pentru Dumnezeu și pentru lucrarea Lui din generația noastră.
Ne rugăm ca Dumnezeu să aducă vremuri de trezire spirituală în România, prin pocăință și revitalizare a inimilor celor credincioși care, astfel, să ardă de dor după Dumnezeu chiar și în
vremuri de infectare cu COVID-19! Imaginați-vă ce înflorire spirituală s-ar produce în Bisericile din România dacă ne-am întoarce cu fața spre Dumnezeu prin pocăință!
Cornel Boingeanu                                                                                                  – field leader OM în România

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.