RĂZBOI OBIȘNUINȚEI CU RĂUL
În primul rând aș dori să menționez că demersul redeschiderii bisericii pe data de 10 Mai, 2020 nu este o acțiune pripită, irațională sau o bravadă ieftină din dorința de afirmare!
Mă apropii de 60 de ani, nu am absolut nimic și nimănui de demonstrat ceva și, chiar dacă aș avea, sunt conștient că cea mai liniștită și mai sigură cale de-acum încolo mi-ar fi să mă feresc de controverse și riscuri!
În al doilea rând, sunt conștient de faptul că fiind în primele linii ale acestei acțiuni și fiind nevoit să o justific și să o explic, acest lucru îi va pune în dificultate pe alții care au ales să procedeze diferit. La rândul lor, încercând să-și justifice hotărârea de a nu acționa acum, acest lucru ar putea crea aparențe de conflict, ceea ce nu este cazul. Dar, asta se va vedea în viitor…
Aș vrea să subliniez cu ton apăsat și măcar această afirmație să fie universal acceptată: BISERICILE SE VOR REDESCHIDE! Nu toate o dată, nu la fel și nu fără probleme! DAR, DE REDESCHIS SE VOR REDESCHIDE!
În acest caz, undeva, cineva trebuie să înceapă! Începutul nu este niciodată ușor, începutul poate fi interpretat, începutul implică riscuri și începutul este întotdeauna taxat sub întrebările “de ce acum, de ce noi”?
Știu, avantajul de a nu fi primul în nimic este că pășind pe un teren bătătorit de alții, pericolul de a-ți rupe picioarele este mai mic…
Ca să nu creadă cineva că aș fi un mare avangardist, aceasta a fost deviza mea în pastorație și în toate de-o viață!
Bineînțeles, în ce privește Biserica Elim, inițiativa și propunerea îmi aparține, dar decizia finală a fost luată cu aprobarea Conducerii – Comitetul și slujitorii ordinați! Totuși în asemenea situații nu este corect să împărțim riscurile, liderul trebuie să și le asume și să suporte consecințele, pentru că miza este prea mare și, vorba ceea, dacă nu-ți place căldura ieși afară din bucătărie!
Pentru a-i convinge pe oameni să te urmeze trebuie să le demonstrezi că nu vei purta lupta de pe înălțimile din spatele frontului ci din prima sa linie!
Și acum, desigur… de ce acum și de ce noi?
Există momente în viață când nu ai de ales! Ești acolo unde ești, vezi ceea ce vezi, știi ceea ce știi și dacă nu faci ceva, te trădezi pe tine însuți, îi trădezi pe cei din jur și Îl trădezi pe Dumnezeu!
Sunt două argumente majore care m-au determinat să cred în redeschiderea bisericii noastre, acum!
Primul, riscul este personal și minim!
Măsurile de protecție pe care le luăm sunt atâta de stricte încât oamenii vor fi cel puțin la fel de protejați venind la biserică în comparație cu alte locuri unde merg fără să aibă de ales, poate cu mult mai protejați.
În plus, nimeni nu este obligat să vină! Oamenii sunt în cunoștință de cauză, inteligenți și responsabili! Am încredere în discernământul și maturitatea lor!
Că oamenii vor veni într-un număr mai mic sau mai mare este o problemă secundară și irelevantă!
Cel mai rău lucru care (mi) s-ar putea întâmpla este să fiu arestat și să fie oprit serviciul divin!
Este motivul pentru care nu acționăm orbește ci cu aviz legal, bine informați și bine reprezentați! Consider că oricum, până la urmă vom avea câștig de cauză în justiție!
Dacă voi fi arestat, ATENȚIE: la primul arest nu voi suferi pentru Hristos (revizuim la al doilea) ci doar voi plăti prețul pentru faptul că zeci de ani m-am retras din orice discurs, demers și demonstrație politică, până când ȘI datorită tăcerii mele au ajuns în fruntea noastră nelegiuiții care ne urăsc pentru că le condamnăm stilul de viață și oameni care nu au nimic de-a face cu Dumnezeu și cu bisericile, de-aia habar n-au că nu se pot ține servicii religioase publice cu… zece persoane!
Dacă serviciul divin va fi întrerupt și suspendat… ce-am avut și ce-am pierdut!
Riscul de a fi interpretat și judecat de oameni nu mai este de mult o preocupare care să mă îngrijoreze!
Al doilea argument – mult mai important decât primul – este că, dacă ne doare cu adevărat de biserici și oameni, nu avem cum să nu observăm că ne obișnuim cu răul și începem să-i socotim avantajele!
Pentru toți pastorii care au cât de cât un spirit analitic, faptul că mulți dintre creștinii de azi își negociază deciziile vieții în favoarea firii pământești și nu a dorințelor duhovnicești este mai mult decât clar!
Ori, prelungită dincolo de puterea de a ne dezobișnui, obișnuința firii cu renunțarea la serviciile și activitățile bisericii poate deveni toxică, periculoasă și ireversibilă!
Sunt mulți care cred că după ridicarea restricțiilor, oamenilor le va fi așa de dor că se vor înghesui să umple bisericile și va fi un timp de mare trezire! La asta eu zic Amin! Așa să fie! Dacă este vreun lucru unde nu mi-ar părea rău să fiu greșit este acesta!
Dar tare mă tem că de umplut se vor umple stadioanele, cinematografele, barurile și restaurantele, plajele și sălile de spectacol… nu și bisericile, cel puțin nu pentru multă vreme!
Chiar sunt curios, după ridicarea restricțiilor, care va fi primul lucru la care ne vom gândi: ce bine că putem merge din nou la biserică sau cât de repede să ne programăm prima vacanță?!
Serviciile online, Cina Domnului în regim de carantină, proiectele și activitățile de la distanță, toate acestea și alte asemenea inovații trebuie înțelese ca fiind temporare, imperfecte și anormale, adică NU pot substitui normalul!
Acum, ca slujitori suntem chemați să stăm la dispoziția oamenilor în orice situație și să aducem cât mai multă normalitate și cât mai aproape de normal chiar în mijlocul anormalului!
Dar atunci când rămânem prea mult în starea de anormal, s-ar putea să ne obișnuim cu el și să devină… noul normal! Ferească Dumnezeu!
Iată de ce simt chemarea să declarăm război acestui mare rău al… obisnuinței cu răul și asta acum, înainte de a inversa etichetele și a-l vedea… bun!
Cristian Ionescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.