Acest popor se
îndreaptă tot mai mult spre o religie păgână, care practică închinarea la
oameni, lepădându-se astfel de Hristos. Primii martiri au murit pentru că nu se
închinau oamenilor, iar azi credința aceasta alterată face propagandă la
închinarea către “sfinți”. Mai nou ni se umple orașul cu imagini/icoane
de prost gust cu doctori care salvează România. Pe când și o imagine/icoană cu
domnii polițiști care ne-au salvat de grataragii nocturni? Dacă aceste afișe
sunt din partea unei “Biserici” aș vrea să vă spun că demonul acesta din
spatele închinării la oameni, fie vii sau morți, nu are nicio rușine și iese la
rampă tot mai mult. Dacă este o batjocură adusă Bisericii, iar este grav.
Oricare dintre variante ar fi, niciuna nu e de lăudat, ci mai degrabă de plâns.
Am mai văzut o imagine
tristă zilele acestea, una nebiblică la un popor care se consideră creștin.
Anume, aproape toți medicii dintr-un spital din Târgoviște au fost înghesuți la
poarta spitalului pentru a “saluta” moaștele unui sfânt. Ce este trist la această
imagine este faptul că nu se găsește în Biblie absolut nicăieri acest obicei,
iar deși “experții în moaște” ne spun că de fapt credincioșii nu se închină la
acestea, ci se roagă lor, contrariul l-am văzut la un primar care a
îngenunchiat când moaștele au trecut.
Un prieten din Anglia i-a
arătat poza unui creștin din această țară, la care acesta a întrebat nedumerit:
“Dar voi românii ce credință aveți?” Crezând că e vreo credință în necromanție.
Vă dau un exemplu din Biblie despre cum Dumnezeu caută evitarea închinării la
morți/sfinți și unul din istoria credinței creștine.
Azi dimineață citeam cum
Dumnezeu l-a luat pe Moise pe munte când i-a venit vremea sfârșitului și l-a
îngropat acolo departe de ochii poporului pentru ca poporul să nu cadă în idolatrie
și să i se închine. Poate veți spune acum: “Dar cu trupul mort al lui Elisei
care a înviat, cum a fost?” Păi Elisei a facut doar o minune post-mortem, iar
trupul lui nu a fost transformat in moaște, nu a fost plimbat prin Israel și
nimeni nu s-a închinat la oasele lui. Oasele acelea au rămas în mormânt, fără
nicio semnificație pentru evrei.
Un exemplu din istoria
credinței creștine este cel al Sfântului Antonie, care a avut o viață plină de
rod, a fost și părintele sihăstriei, dar când i s-a apropiat sfârșitul a chemat
pe unul din ucenicii săi și i-a dat poruncă să-l înmormânteze într-un loc
secret, pe care să nu-l dezvăluie nimănui, ca nu cumva credincioșii să se roage
la el sau la mormântul lui.
Dragi creștini, vă iubesc
și vă prețuiesc în Domnul pe fiecare, dar vă rog să pricepți că închinarea și
rugăciunea la sfinți nu este biblică și nici creștinească, este o adăugire
care-i știrbește slava lui Hristos, care este singurul vrednic să primească
rugăciunile și închinarea noastră.
Cu prețuire,
Toni Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.