Pentru
că în Madagascar sunt restricții de circulație și bisericile sunt închise, am
decis să facem din casa noastră un loc al închinării în aceste vremuri. De
fapt, este o decizie pe care am luat-o acum 15 ani, când ne-am căsătorit eu și
Ioana, iar odată cu creșterea copiilor ne-am dat toate silințele să ne ținem de
ea.
Aceastei
mici biserici îi mai spunem “altarul familial”. Aproape în fiecare seară avem
părtăsie cu familia, un timp de circa 1-1,5 ore, în care cântăm, împartășim
experiențe ale zilei, împartășim ce a citit fiecare în ziua respectivă din
Biblie și ce i-a vorbit Dumnezeu în particular, ne rugăm sau proclamăm o
declarație din Cuvantul lui Dumnezeu peste viața noastră.
De
exemplu, ieri, Filip a citit despre învierea lui Isus Hristos și despre îngerii
puternici care au produs leșinul soldaților care păzeau mormântul și despre
efectul puternic al învierii Mântuitorului asupra lor; Ruth ne împărtășea
despre rugăciunea ascultată a Anei, dar și actul generos și dureros de a-și
aduce singurul ei copil (la acea perioadă) la Cortul Întâlnirii, pe bebele
Samuel, și de a-l dărui lui Dumnezeu, care va face din el un mare profet și
conducător al poporului; Alessia ne-a împărtășit din profetul Zaharia, despre
mesajele lui împuternicite de Dumnezeu și actele lui dramatice, ca să întrupeze
mesajul, cum ar fi spargerea unui perete din casă, mesaj ce însemna “spargerea”
Ierusalimului; Ioana este în Romani, iar eu tocmai am terminat Iosua și merg în
paralel cu Faptele Apostolilor.
Nu este
un mesaj de laudă, și nu este un model perfect de a păstra părtăsia familială,
dar sunt recunoscator și mă laud cu această mică biserică din casa noastră,
subliniind faptul că am putut profita de acest timp în vreme de criză, iar
situația la care suntem expuși cu toții, pe noi, familia Șaitiș, ne-a apropiat
mai mult.
Duminicile,
ne îmbrăcăm frumos, cum făceam când mergeam la biserică, și așa avem timpul
nostru de părtăsie. Suntem recunoscători că în vremuri de izolate, am putut
extrage cel mai mare bine din ea: reclădirea și întărirea altarului familial.
Marcel Șaitiș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.