Mama misionarului Marcel Șaitiș a plecat în veșnicie!

 Dragă mamă,

Ai fost “regina inimilor noastre” și vei rămâne în inimile noastre pentru totdeauna! Deși ai plecat să te odihnești pentru o vreme, știm că atunci “când va răsări Soarele Neprihănirii”, cum îți plăcea dumitale să te rogi, și Hristos se va întoarce în slava Sa, vei învia, ca să îL întâlnești pe Acela pe care l-ai iubit atât de mult, și ne-ai învățat să îL iubim și noi, iar El te va primi în slavă să îți pună pe cap o cunună regească.

Ai fost și vei rămâne mereu regina inimilor noastre, copiii dumitale și soțul drag!

Trăiești prin noi, iar inima dumitale bate prin inimile copiilor care au rămas în urmă cu inimile durute, și a lui tati, minunatul tată care era cât pe ce să plece înaintea dumitale spre Casă! Îi suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru dumneata, pentru anii minunați în care ni te-a dăruit. Suntem recunoscători, Doamne, că ne-ai dăruit o mamă minunată, “cea mai bună mămică din lume”, cum îmi plăcea să o alint în ultimele luni, când o sunam din Madagascar. Probabil așa ar fi trebuit să îți spun de multă vreme. Ne vei lipsi tuturor celor dragi care s-au bucurat de dragostea și rugăciunile dumitale. Ai fost nu doar mama noastră - a mea, a lui Florin, a Marianei, Cosminei și Getei, ci și mama Ioanei, a Danei, a lui Daniel, a lui Sorin și a lui Adi, pe care i-ai primit cu drag în casa și viețile noastre. Ai fost mamă pentru orfani, copii ai străzii și mulți prieteni care ne-au vizitat casa de-a lungul anilor. Mai mult, ai fost și prietena noastră dragă, unde ne “vărsam inimile”, când ne loveam de greutățile vieții. Acolo găseam rugăciune fierbinte, dragoste și încurajare, o inimă iubitoare, care întotdeauna ne dorea binele.

Îmi amintesc cu drag cum ai scris în inima mea și a fraților mai mici istoriile Bibliei, credința lui Daniel în groapa cu lei, încrederea celor trei tineri în cuptorul încins al Babilonului, credința lui David în fața uriașului Goliat. Toate acestea le-am văzut prin inima dumitale frumoasă, pe care “ai turnat-o” în inimile noastre, copiii dumitale iubiți. Vei rămâne pentru totdeauna în inimile și ADN-ul nostru.

Îți suntem profund recunoscători, Doamne, pentru minunata mamă ce ne-ai dăruit-o multă vreme!

Avem speranța să te revedem în acest veac, în care Regele este gata să revină. Te iubim, dragă mămică și ne întâlnim cu toții în orașul ceresc, la Poarta lui Beniamin!

Ai fost și vei rămâne mereu “regina inimilor noastre”!!!

Apel la rugăciune pentru părinții misionarului Marcel Șaitiș!

Dragii noștri prieteni,

Vă rugăm să mijlociți alături de noi pentru mama noastră, Ana Șaitiș, “regina” și minunata mamă a familiei Șaitiș, ca Dumnezeu să lase vindecare și viață peste ea. 

În timp ce tata a avut Covid și a fost internat la spital, apoi transportat în alt oraș, mama a stat izolată în casă. Starea ei s-a agravat și astăzi a fost internată pe terapie intensivă în Satu Mare. Duhul lui Dumnezeu, care este Duhul vieții, a creșterii și a vindecării să îi atingă corpul și viața și ea să se ridice din pat atinsă de puterea lui Dumnezeu!

Vă rugăm să mijlociți pentru familia noastră, mama – Ana, și tata – Gheorghe, și vă mulțumim frumos!!!

Marcel Șaitis

Alessia: gândurile unui copil misionar din Madagascar în vreme de Covid-19

 Cât timp Îl ai pe Dumnezeu aproape de tine, vei fi întotdeauna mai MARE decât problemele tale, mai BUN decât trecutul tău și mai PUTERNIC decât frica ta.

Pace !

Eu sunt Șaitiș Alessia, eu și familia mea suntem misionari în Madagascar de 7 ani. Fratele Uțu Tomuța mi-a făcut onoarea să imi ceară să scriu acest articol pe tema: ”Cum a fost criza pentru mine, copil de misionar în Madagascar”.

În Madagascar, criza a început in luna martie, după ce au intrat în stare de urgență Franța si alte țări europene și africane. A fost momentul în care au apărut primele 3 cazuri și granița a fost închisă. Școala noastră a început să ne dea indicații cu privire la sănătate, la igienă, și multe alte măsuri au fost luate. Atunci am realizat cu adevărat ce e Covid-ul. Înainte nu am știut ce este cu adevărat. Pentru măsuri de securitate toate școlile s-au închis, iar noi am continuat online. Am fost biencuvântați că am fost la o școală franceză, deoarece francezii au un sistem de învățământ la distanță foarte dezvoltat.  Și, așa a început o aventură pe care nu am să o uit niciodată. Au fost luni în care nu am ieșit din casă, deși familia noastră a fost implicată în diferite proiecte în Antsirabe și împrejurimi în acest timp.

Continuarea: AICI

Marcel și Ioana Șaitiș 🔴 Misiune în vremea coronavirusului

Marcel Șaitiș 🔴 𝕮𝖚𝖒 𝖆 î𝖓𝖙𝖆𝖗𝖎𝖙 𝖈𝖗𝖎𝖟𝖆 𝖋𝖆𝖒𝖎𝖑𝖎𝖆 𝖓𝖔𝖆𝖘𝖙𝖗𝖆

Pentru că în Madagascar sunt restricții de circulație și bisericile sunt închise, am decis să facem din casa noastră un loc al închinării în aceste vremuri. De fapt, este o decizie pe care am luat-o acum 15 ani, când ne-am căsătorit eu și Ioana, iar odată cu creșterea copiilor ne-am dat toate silințele să ne ținem de ea.

Aceastei mici biserici îi mai spunem “altarul familial”. Aproape în fiecare seară avem părtăsie cu familia, un timp de circa 1-1,5 ore, în care cântăm, împartășim experiențe ale zilei, împartășim ce a citit fiecare în ziua respectivă din Biblie și ce i-a vorbit Dumnezeu în particular, ne rugăm sau proclamăm o declarație din Cuvantul lui Dumnezeu peste viața noastră.

De exemplu, ieri, Filip a citit despre învierea lui Isus Hristos și despre îngerii puternici care au produs leșinul soldaților care păzeau mormântul și despre efectul puternic al învierii Mântuitorului asupra lor; Ruth ne împărtășea despre rugăciunea ascultată a Anei, dar și actul generos și dureros de a-și aduce singurul ei copil (la acea perioadă) la Cortul Întâlnirii, pe bebele Samuel, și de a-l dărui lui Dumnezeu, care va face din el un mare profet și conducător al poporului; Alessia ne-a împărtășit din profetul Zaharia, despre mesajele lui împuternicite de Dumnezeu și actele lui dramatice, ca să întrupeze mesajul, cum ar fi spargerea unui perete din casă, mesaj ce însemna “spargerea” Ierusalimului; Ioana este în Romani, iar eu tocmai am terminat Iosua și merg în paralel cu Faptele Apostolilor.

Nu este un mesaj de laudă, și nu este un model perfect de a păstra părtăsia familială, dar sunt recunoscator și mă laud cu această mică biserică din casa noastră, subliniind faptul că am putut profita de acest timp în vreme de criză, iar situația la care suntem expuși cu toții, pe noi, familia Șaitiș, ne-a apropiat mai mult.

Apel la rugăciune pentru familia misionarului Danny Jones!

Vă chemăm să vă rugați pentru această familie de misionari americani din Thailanda, pe care virusul i-a atins. Dumnezeu să vindece pe toată familia! El se numește Danny Jones, și este în spital, iar ea se numește Rachel, și este bolnavă, împreună cu fetele. Doamne, ai milă!

Marcel Șaitiș

Danny Jones, misionar în Thailanda, a fost infectat cu coronavirus, iar starea sa s-a înrăutățit până la punctul de a fi internat. E într-o stare gravă. Soția lui Rachel și cele trei fiice au fost deasemenea infectate cu virusul Covid-19. Toată familia este grav bolnavă. Vă rugăm să trimiteți această cerere de rugăciune în întreaga lume! Această familie are nevoie de rugăciunile noastre!

Misiunea holistică – planul lui Dumnezeu pentru noi (Familia Șaitiș – Madagascar)

Când vorbim despre misiune, în mod normal avem în vedere două sau trei lucruri: evanghelizarea (sau proclamarea Evangheliei), plantare de biserici și edificarea Bisericii. Așa s-ar părea că au înțeles și ucenicii porunca Domnului Isus Hristos, la o citire rapidă a Faptelor Apostolilor, punând accentul sau fundația pe Fapte 1:8: Ci voi veți primi o putere, când se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori, începând din Ierusalim, toată Iudeea, Samaria și până la marginile pământului.  

Însă dacă privim mai cu atenție, vom observa că mărturia lor era legată nu doar de proclamarea Evangheliei, ci și de ajutorarea lor. Fapte 7 stă dovadă în acest sens că oamenii își vindeau averile, aduceau banii la apostoli, ca aceștia să se îngrijească de toată Biserica lui Hristos din Ierusalim, dar mai ales de cei în nevoi, precum văduvele iudeice și cele care au locuit în Diaspora (eleniste), dar s-au întors acasă, între rudele lor. De aceea, prioritară va fi întotdeauna Evanghelia, însă și celelalte trebuie făcute. La Conferința Lausanne din 1974, s-au întâlnit bisericile bogate și influente din emisfera nordică (Europa și America de Nord) împreună cu bisericile sărace și asuprite din America de Sud, America latină, Africa și Asia și au înțeles că credința și faptele, Evanghelia și Ajutorul trebuie să meargă împreună.

În continuare: Scrisoarea de informare pe luna februarie 2020 - scrisă de familia Șaitiș Marcel și Ioana din Madagascar.

Marcel și Ioana Șaitiș 🔴 Harul de a fi implicați în „missio Dei” în Insula Roșie

De-a lungul ultimilor o sută de ani, conceptul de misiune și misiunea însăși a trecut printr-o mulțime de schimbări, datorită felului în care a fost văzută de Biserica lui Hristos. Uneori a fost marginalizată, și a fost așezată doar în teologia practică, ca o lucrare anexă a Bisericilor care doreau să îi fie plăcute lui Dumnezeu. Apoi, a fost introdusă în eclesiologie, și considerată ca o îndatorire a Bisericii față de Dumnezeu, care a curățit-o și care cheamă Biserica la a mărturisi Evanghelia. În final, în ultimii 60 de ani, dar conștient, în ultimii 30-35 de ani, misiunea a fost adusă în locul în care ar fi trebuit să fie întotdeauna, în teologia Trinității. Misiunea izvorăște din relația Trinitară: Tatăl l-a trimis pe Fiul, împuternicit de Duhul Sfânt, să răscumpere lumea pierdută în păcat prin „actul misionar” al întrupării, vieții sfinte și a învățăturii lui, al morții ispășitoare pe cruce și a învierii Sale. După învierea Sa, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne cheamă să urmăm același model venit din Sfânta Trinitate: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi. Apoi a suflat peste ei și le-a zis: Luați Duh Sfânt!” (Ioan 20:2122). Iată ce onoare avem noi să fim chemați în „misiunea lui Dumnezeu” - missio Dei, harul să fim implicați toată Biserica în lucrarea de răscumpărare a oamenilor de aproape și departe!

    În rândurile care urmează, dorim să vă prezentăm Scrisoarea de informare a familiei Șaitiș Marcel și Ioana, aflați în Madagascar în misiune „holistică” - spirituală, medicală, educațională și de ajutorare, și vă mulțumim frumos că ați luat parte activă în implicarea de care Dumnezeu ne-a făcut parte în această țară aflată în extremul-sud estic al Pământului, în Oceanul Indian.

  Scrisoarea cuprinde următoarele articole:

• Meditație la Missio Dei - Misiunea lui Dumnezeu în lume

• Misiune pe termen scurt - Echipa Bisericii Penticostale Betezda, Anglia

• Lucrarea din jungla din Manakara

• Ioana - finalizarea Școlii Medicale Paramaif și dreptul de a profesa

• Păstori români în Madagascar - Turneul evanghelistic „Isus - Ușa”

• Construcție casă pastorală pentru văduva păstorului Claude

• În slujba divină prin lucrarea medicală

• Fanja în luptă cu cancerul

Marcel Șaitiș 🔴 Lupta Fanjei cu hidosul cancer - chemare la rugăciune pentru ea

“Marea provocare” din viața Fanjei a început în Octombrie 2019. I-am vizitat, ca de obicei, pe prietenii noștri din Centrul de Leproși din Mangarano, cu “ajutor în orez, zahăr și medicamente”, dar mai ales, încurajare, speranță și rugăciune.

Avem obiceiul ca de fiecare dată să intrăm în câteva case din cele 12 case din colonie, să ne rugăm pentru familii, să le vedem condițiile, ca să știm “din exterior” de ce ar avea nevoie.

Am mai intrat în casa Fanjei și alte dăți. Ea este căsătorită, are 28 de ani, nu are copii, dar stă cu părinții ei și frații ei în aceeași mică căsuță, împărțind toată familia două cămăruțe mici.

Când am cerut motive de rugăciune, cu o lună înainte, când i-am mai vizitat, mama ei ne-a spus că fiica ei, Fanja, este la spital. Avea o tumoare mare la gât, însă nu aveau bani pentru operație. Acum, Fanja era acasă. Nu am știut niciodată că este bolnavă, pentru că avea întotdeauna un fular peste gât, ca să îl acopere.

Ioana, soția mea, a preluat “cazul” și a început lupta pentru viața Fanjei, pentru că am invitat-o pe Fanja și mama ei la noi și ne-am dat seama că este o situație gravă.

Am început demersurile în Octombrie 2019. Fanja a venit la Spitalul Municipal și după verificări intense, a fost operată. Echipa de doctori i-a scos din corp 4 tumori canceroase din zona glandei tiroide. Două tumori nu le-au putut opera, una fiind în zona gâtului, lângă artera/vena jugulară, loc foarte sensibil pentru operație, iar cealaltă tumoare era adânc fixată în partea superioară a toracelui, și greu de scos.

După tomografie și analizarea tumorilor, s-a constatat că ele sunt maligne (cancer), iar Fanja a necesitat trecerea printr-un proces complex de chimioterapie. Pentru că în orașul nostru nu există Oncologie sau tomograf și servicii de specialitate, împreună cu Denisa Moldovan, implicată de noi în acest “proiect de salvare a Fanjei” am decis să trimitem această femeie în capitală, în Antananarivo, să suportăm toate cheltuielile pentru “salvarea Fanjei”, și să mergem cu această tânără femeie până la capăt, și ne rugăm să fie un final bun, nu unul tragic.

În data de 3 Ianuarie 2020, Fanja începe a doua ședință de chimioterapie. Este slăbită, dar continuă procesul “de salvare”.

Doi păstori malgași și soțiile lor (Pst Tina și Rindra - soția lui, pst. Naina Sylvain și Vero -soția lui) ne-au fost aproape în această “călătorie” și luptă cu cancerul, încurajând-o pe Fanja și familia ei să păstreze speranța pentru vindecare în inima ei, și rugându-se pentru ea.

✉ Scrisoare misionară: Marcel & Ioana Șaitiş, Madagascar 🔴 Credincioșia lui Dumnezeu în Insula Roșie

Când eram în armată (Marcel), număram spre finalul ei câte zile ne-au mai rămas până la „liberare”, cum îi spuneam noi terminării serviciului miliar. Am început această numărătoare (AMR) când mai aveam 100 de zile de armată. AMR-ul (a mai rămas) a început să scadă: 100, 99, 98, …, 52, 51.

   În lucrarea de misiune nu avem AMR. Nici nu vrem să atingem un anumit număr de ani pe câmpul de lucrare pe care i-am stabilit. Însă vedem că deja s-au dus 6 ani de muncă, iar restul ne stă în față. Nu știm la cât vom ajunge. Poate după 10 ani Dumnezeu ne va spune să venim spre casă. Poate după 20 de ani. Noi am dori să stăm mult, chiar toată viața, să fim instrumente bune și oameni credincioși lui Dumnezeu, să fim o binecuvântare pentru Împărăția lui Dumnezeu și pentru Biserica lui Hristos din Madagascar și să purtăm în noi „împuternicirea Duhului Sfânt” în orice plan al vieții în care slujim: Evanghelizare prin proclamare, prin ajutor medical, prin educație creștină și plantare de biserici, prin ajutorare.

     Dar avem nevoie de dvs alături de noi în acest frumos, dar greu proces al misiunii transculturale. Să mergem împreună înainte!

PUTEȚI CITI SCRISOAREA ÎN FORMAT PDF AICI

✉ Scrisoare misionară: Marcel & Ioana Șaitiş, Madagascar 🔴 Picioarele care vestesc Pacea…sau Judecata

Dragii noștri frați și surori în Hristos, prieteni și parteneri,   

În timp ce meditam la titlul acestei scrisori și încercam să găsesc subiectul comun care străbate toatăscrisoarea, am ajuns la concluzia că subiectele scrisorii se referă la mult umblat și călătorii în diferite părti ale Insulei Rosii cu Evanghelia Păcii. La Morondava, în partea de Vest, am călătorit pentru punerea la punct a Studioului Radio Filadelfia 2; la Antananarivo am călătorit săptămânal în ultimele două luni pentru a preda la Seminarul Teologic al Bisericii Penticostale Assemblée de Dieu. La Manakara și în regiunea de Sud-Est, în junglă, am călătorit pentru predicarea lui Hristos Isus în satele izolate din acele zone pierdute;  la Spitalul Municipal Ioana a mers zilnic pentru îngrijirea bolnavilor.

Meditând la aceste călătorii obositoare am descoperit că Sfânta Scriptură vorbește atât despre picioarele care aduc pacea, cât și despre picioarele care pot aduce judecata.  Despre „picioarele care aduc Pacea” (Isaia 52:7, Romani 10:15) găsim că venirea lor este binevenită și mesajul lor este PRIMIT. Se referă la purtătorii veștilor bune, ale Evangheliei, care străbat Israelul pentru a-L vesti pe Mesia și vremurile de înviorare ale poporului care trebuie să vină.

Dar am găsit și cealaltă parte a monezii în Sfânta Scriptură: „picioare care aduc Judecata” (Matei 10:14-15), și chiar o judecată aspră, datorită respingerii mesajului lui Dumnezeu. Isus, Regele promis a intrat în Ierusalim, iar pentru că poporul nu l-a acceptat, judecata a venit asupra Ierusalimului 40 de ani mai târziu, când Vespasian, apoi Titus, marii împărați romani, au distrus acest mare oraș.

Ne-am dori ca întotdeauna alergarea noastră în Madagascar să aducă PACEA ȘI BINECUVÂNTAREA și vă mulțumim frumos pentru că ne sunteți alături în această lucrare a împărtășirii PĂCII LUI.

În linkurile alăturate vă trimitem Scrisoarea de Informare pentru lunile ianuarie și februarie 2019 și ne așteptăm ca citirea ei să vă aducă mulțumire în inimi, deoarece sunteți parteneri și prieteni în toate aceste proiecte care se derulează în Madagascar. APĂSAȚI oriunde vedeți linkurile inserate în scrisoare și vi se va deschide Scrisoarea de Informare a familiei Șaitiș - Ianuarie - Februarie 2019 - din Madagascar.

Credo TV: Până la marginile pământului 🔴 Invitați: Ioana & Marcel Șaitiș (2)

Vezi și:

• Credo TV: Până la marginile pământului 🔴 Invitați: Ioana & Marcel Șaitiș (1)

Credo TV: Până la marginile pământului 🔴 Invitați: Ioana & Marcel Șaitiș (1)

✉ Scrisoare misionară: Marcel & Ioana Șaitiş, Madagascar 🔴 Voi sunteți Mâinile Mele!

Dragii noștri prieteni, scumpi frați și surori, și dragi parteneri,

Vă trimitem Scrisoarea de informare de pe lunile noiembrie-decembrie 2018. În cuprinsul ei sunt mai multe dintre lucrările în care v-ați implicat alături de noi în Insula Roșie pe parcursul acestor luni. Vă suntem recunoscători și mulțumitori pentru aceasta!

Puteți să descărcați scrisoarea în format PDF de aici: DESCĂRCARE.

În timpul Celui de-al doilea război mondial, un bombardament a afectat un orășel din Europa. Într-unul dintre cartierele lui era o statuie mare a lui Isus Hristos care a fost foarte grav avariată și era căzută la pământ. Oamenii au fost foarte supărați, unii chiar au plans, pentru că ea reprezenta un simbol atât al credinței lor, cât și un element care reprezenta cartierul. Au adunat mai mulți restauratori, care au reparat statuia. Mâinile însă, erau grav afectate, așa că erau de părere să cheme un  sculptor care să le reconstruiască. În cele din urmă, au decis să lase statuia așa, fără mâini, ca un simbol al tragediei și răului pe care războiul îl produce în viețile oamenilor. La baza statuii, oamenii au pus o inscripție care să le arate scopul lipsei mâinilor statuii lui Isus Hristos: „Voi sunteţi mâinile Mele”.

La final de an 2018, vrem să spunem cu toată inima: Fără HARUL și BUNĂTATEA lui Dumnezeu nu am fi putut răzbi. Prin El sunt toate lucrurile, dar El ne-a cerut nouă, cât și dvs, prietenii, partenerii noștri să fim pentru această perioadă în Madagascar Mâinile Lui.

În cuprinsul acestei Scrisori de informare, veți găsi:

Marcel și Ioana Șaitiș, misionari în Madagascar: Compasiunea – unul dintre „motoarele” misiunii

Evanghelia după Matei, capitolul 9:35-38, ni-l prezintă pe Domnul Isus Hristos într-un plan extins de evanghelizare a Galileii și Iudeii. Inima Lui plină de sensibilitate și dragoste L-a făcut ca alături de propovăduirea Evangheliei Împărăției să se implice adânc în viețile oamenilor, eliberându-i de puterea Satanei și vindecându-le bolile. 

Întâlnirea Lui cu oamenii „necăjiți și risipiți, ca niște oi care n-au păstor” ne dezvăluie inima plină de compasiunepentru „holdele coapte” sau „pentru seceriș”. „Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii! Rugați, dar, pe Domnul Secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui.” Apoi, îi trimite pe ucenici cu Evanghelia Împărăției „la oile pierdute”.

Compasiunea este unul dintre motoarele misiunii? Ea ne mișcă spre direcția slujirii altora, spre slujba „împăcării” altora cu Creatorul.

Despre cum Dumnezeu ne-a învățat să arătăm compasiune în Madagascar în diferite moduri, am dori să scriem mai jos și în Scrisoarea de Informare care prezintă luna Octombrie 2018, pe care o puteți descărca prin acest BUTON.

Din cuprinsul Scrisorii de Informare vă prezentăm câteva titluri:

- Ioana în stagiu la Clinica Ambalavato: Compasiune pentru cei bolnavi;

- Știri pe scurt: Familia Popa a depus actele pentru rezidență; Proiectul „Casa Rugăciunii” în demaraj;

- Proiectul Alfabetizare - Didasko: început de an școlar

- Tabără de tineret regională la Antanifotsy;

- Biserica Assemblee de Dieu din Antanifotsy: gata pentru inaugurare;

- Școala Biblică pentru Copii ”Vestea Bună” în acțiune;

- Echipa de români din Madagascar crește;

Despre toate aceste lucruri, vă rugăm să citiți AICI.

✉ Scrisoare misionară: Marcel & Ioana Șaitiş, Madagascar 🔴 Pregătirea unui nou newsletter din lucrarea ultimilor 2 ani

Dragii noștri frați, prieteni și colaboratori,

Cu ajutorul lui Dumnezeu, se împlinesc în luna septembrie 2018, șase ani de când am pus prima dată piciorul pe pământul malgaș și cinci ani de când ne-am așezat cu familia noastră acolo.

De-a lungul acestor ani am văzut și lucruri bune, dar și lucruri rele, însă toate acestea ne-au modelat viața și inima, ne-au împins să ne alipim mai tare de Dumnezeu nostru frumos și  de chemarea pe care ne-a făcut-o.

În ultimele trei luni am făcut mai multe demersuri pentru prelungirea vizei pentru Madagascar, iar în toate acestea ne-au ajutat atât Biserica Penticostală Assemblies of God din Madagascar, dar mai ales doamna Consul al României în Madagascar, o scumpă soră în Hristos, Lăcrămioara Toader.

Am primit din partea Ministerului de Interne din Madagascar în urma acestor demersuri o nouă viză, pentru încă 5 ani, valabilă până la finalul anului 2023. Așadar, ne așteaptă în Insula Roșie încă o mare lucrare.

Privim cu bucurie la lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o în Madagascar în toți acești ani și dorim să împărtășim cu dvs acest fapt, pentru că datorită dumneavoastră, prin sprijinul și dragostea dvs am putut să realizăm toate aceste proiecte frumoase.

Mulți dintre prietenii noștri ne-au rugat să punem toată  lucrarea sub forma unui newsletter, un fel de carte, cum am făcut acum 3 ani, însă până vom pune toată această „poveste de dragoste a lui Dumnezeu utilizând români ca să creeze poduri între ei și malgași”,  vă rugăm să primiți mici episoade din felul în care pregătim această revistă.

 Astăzi, câteva lucruri despre Madagascar, care vor alcătui prima pagină:

Republica Democratică Madagascar se află în Oceanul Indian, o frumoasă țară insulară în partea de sud-est a Africii, despărțită de Continentul Negru de doar 400 de kilometri, prin Marea Mozambicului. Populația țării, alcătuită din 18 grupuri etnice, cu rădăcini indoneziene și continental-africane, are peste 23 de milioane de locuitori înregistrați, iar în cele 35.000 de sate, religia majoritară este animismul, cunoscut în special prin închinarea la spirite și zei locali.

Instabilitatea politică și luptele dintre diferite partide a frânat dezvoltarea țării, astfel că, în ciuda bogățiilor care se află în sol (petrol, pietre prețioase, nichel), dar și a exportului de vanilie, cafea, ylang-ylang, textile, țara este foarte săracă, fiind între primele 5 cele mai sărace țări ale lumii.

În ultimii doi ani, această frumoasă țară a trecut prin epidemii cumplite de ciuma bubonică și pneumonică, cu peste 2400 de bărbați, femei și copii bolnavi, și peste 200 de morți, cu intervenții masive din partea Organizației Mondiale a Sănătății. Pe alocuri, febra tifoidă, dar mai ales malaria, face ravagii, dar ele nu sunt prezentate publicului, ca să nu producă panică.

✉ Scrisoare misionară: Marcel & Ioana Șaitiş, Madagascar 🔴 O provocare cu „palpitații”: renovarea Secției de Pediatrie din Spitalul Atsimo

Gândurile lui Dumnezeu sunt neînțelese de noi câteodată. Acțiunile Lui, de asemenea. Dar în planul Lui etern, „El știe ce are de gând să facă.” Și acțiunile Lui îi aduc atât glorie, cât și transformă inimile oamenilor.

Ghedeon își bătea grâul în teasc și avea frământările lui legate de neputința israeliților de a face față triburilor de madianiți. Acești puternici nomazi, călare pe cămile, îi atacaseră în al șaptelea an la rând, jefuindu-i de toate holdele și lăsându-i flămânzi (Judecători, cap 6). Căuta soluții omenești la această situație nenorocită în care se zbăteau, dar nu vedea nici una. Însă Dumnezeu avea soluția lui, o soluție care nu doar a redat încrederea poporului în adevăratul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, ci și a modelat în credință pe acest om ce s-a lăsat la dispoziția Lui.

Mă uit la soția mea, la Ioana. În toamnă, pentru o lună a făcut stagiul medical la Secția de Pediatrie din cadrul Spitalului Municipal, care deservește o regiune de aproape un milion de persoane.  Lucrând cu copiii, învățând să fie o bună asistentă, a fost prelucrată de Dumnezeu. A văzut condițiile din spital, lipsa de aparatură medicală de specialitate, mulți copii care au murit, unii chiar în fața ei, iar inima ei a fost atinsă. Ducea medicamente de acasă, pansamente și bani, ca să poată ajuta părinți care nu își permiteau să plătească tratamentele copiilor lor, ca să nu moară. 

De mai multe ori a văzut părinți care își înfășurat copiii morți cu niște fulare și îi duceau acasă în brațe, ca și cum ar fi fost vii,  în microbuz sau cu un pousse-pousse, pentru că nu își permiteau să plătească pe cineva să le ia copilul mort cu mașina.

La început era doar o impresie adâncă în inima ei: să renovăm Secția de Pediatrie. Apoi a devenit un gând din ce în ce mai puternic. S-a transformat în încredere: „Trebuie să renovăm Pediatria. Domnul mi-a pus acest lucru pe inimă și nu îmi dă pace.”

Eu nu am înțeles ce este Pediatria. Am crezut că sunt două-trei saloane, după cum îmi explica ea, că este o zugrăveală simplă și câteva reparații de pereți. Așa că i-am spus: ”Discută cu directoarea. Spune-i ce ai pe inimă și vezi care sunt reacțiile de acolo. Dacă sunt de acord, încercăm să o zugrăvim!”

Așa s-a așezat și în inima mea proiectul, prin împărtășire. Dar dacă aș fi văzut clădirea prima dată, cu siguranță nu m-aș fi apucat de un asemenea proiect. Aș fi fost un Ghedeon speriat, fără soluții și privind spre puternicii madianiți, nu spre PUTERNICUL DUMNEZEU.

Iar când am văzut Pediatria, nu mi-a venit să cred ochilor! O clădire uriașă de 47 de metri lungime și 7,5 metri lățime. URIAȘĂ! Și trebuia să o RENOVĂM. Wow! M-am speriat de-a binelea!

Am construit până acum 4 clădiri de biserici în dur: 8 x 12 ml, 8 x 15 ml, 8 x 14 ml, 8 x 17 ml, dar asta era prea de tot. Ce bine că nu trebuia să o construim, ci doar să o renovăm. După 20 de ani de la construcție, arăta destul de rău atât pe interior, cât și pe exterior.

Din punct de vedere uman s-ar părea că am fost foarte inconștient, dar nu a fost chiar așa. Cred că undeva, în planul divin, Dumnezeu m-a împiedicat să intru la Pediatrie, deși, uneori, am luat-o pe Ioana de la spital cu mașina. Pur și simplu nu am ajuns în acea parte a Spitalului Municipal.

Continuarea: AICI

Marcel și Ioana Șaitiș, misionari în Madagascar 🔴 Biserica din Antanifotsy – un miracol al lui Dumnezeu care ne-a întărit inimile

Dragii noștri frați, prieteni, parteneri în Hristos ai lucrării din Madagascar,

Aveam pe inimă de câteva luni această povară: aceea de a construi o clădire de Biserică pentru mica comunitate creștină penticostală din Antanifotsy. Am predicat de câteva ori la ei în „clădire” și am fost uimit de cât de precare le sunt condițiile de închinare.

La început a fost o prelată prinsă în câțiva stâlpi. Erau câteva bănci mai vechi care aparținuseră unei vechi clădiri a bisericii, o clădire a căror pereți au căzut pur și simplu din lipsa structurii de rezistență. Au recuperat ce au putut și le-au depozitat într-o mică casă, gata să cadă și ea, din cărămizi de lut slab arse în foc, care abia suportă acoperișul de deasupra pereților.

Se adunau cum puteau, iar prelata încerca să îi protejeze de soarele puternic al duminicilor sau de ploile sporadice care mai cădeau uneori în timpul sezonului secetos.

Apoi a urmat o a doua etapă a micii comunități care s-a plantat acum un an în micul orășel Antanifotsy, etapa „tabernacolului de satin”, cum îi spuneam eu.

Era o structură de lemn peste care era înfășurată o pânză verde. Nu știam ce este: satin, bumbac? Nu era nici unul, nici altul, pentru că amândouă sunt scumpe. Eu i-am dat numele „tabernacolul de satin”, pentru că semăna cu un cort al întâlnirii. Pentru ei era un loc drag, chiar dacă ploaia le curgea în cap prin pânză sau chiar dacă vântul puternic voia să le smulgă pereții și tavanul, atunci când își găsea direcția potrivită și intra înăuntrul cortului.

Această structură a durat un sezon, însă perioada ploioasă tocmai se apropia, iar ploile tropicale sunt cu adevărat puternice și nu te poți juca cu ele. Sănătatea credincioșilor ar fi fost pusă în pericol, iar adunările publice ar fi fost deranjate la cea mai mică ploaie.

A venit și a treia etapă - aceea a clădirii construite din cărămidă nearsă.

m trecut pe acolo când femei din biserică și bărbați frământau cu picioarele goale lutul într-o groapă de lângă structura tabernacolului, apoi, cu ajutorul unor forme, dădeau formă de cărămidă lutului moale și îl puneau la uscat deoparte, pe o suprafață dreaptă.

Era un teren alături, înconjurat de un gard, despre care păstorul Sylvain Naina îmi spusese odată că ar fi de vânzare. La început nu am nutrit nici un gând, dar după mai multe luni în care terenul era tot acolo și a fost cumpărat de nimeni, am început să mă rog: „Doamne, ajută-mă să le pot cumpăra acest teren. Pune tu pe inima cuiva din țară sau străinătate dorința de a se implica aici în lucrare!”

Am fost invitat în SUA pentru Conferința anuală de misiune a Bisericii Philadelphia din Chicago, păstor Florin Cîmpean. Când m-am întors și am văzut terenul acolo, am discutat cu proprietarul lui și l-am cumpărat pentru Biserica Assemblée de Dieu.

Deja simțeam că Dumnezeu dorește să ne ducă într-o nouă etapă a acestui miracol: trebuia să construim. Aveam în inimă convingerea că trebuie să pornim la drum și trebuie să ne facem lucrarea până la sfârșit.

Am chemat frații să se roage, am ieșit afară și am făcut poze, am dus o mică echipă și am filmat, apoi am decis că vom începe proiectul prin credință. Dacă Dumnezeu ne va trimite bani prin cineva, va fi o mare bucurie pentru noi. Dacă nu, vom folosi bugetul nostru, al familiei Șaitiș din Agenția Penticostală de Misiune Externă și vom construi pentru ei clădirea.

Și...miracolul s-a întâmplat. Nu a venit de peste marile hotare - Diaspora, cum îi spunem noi, nu a venit de unde ne era promis, nu a venit de unde ne-am gândit că ar putea veni - prieteni pe care să îi convingem să se implice cumva, ci a venit în mod miraculos din România.