miercuri, 25 martie 2020

Constantin Necula 🔴 Este momentul să fim uniți, aproape, dar stând departe unii de alții...


Foişorul de Foc al Bisericii îşi restrânge aria de participare umană, dar rămâne la îndemâna pastorală a oamenilor. Efortul slujirii va fi şi mai atent construit, pentru că situaţiile speciale ne cer atitudini speciale. E momentul să înţelegem exerciţiul ascultării şi al răbdării. Să facem din spaţiile noastre de locuit locuri în care să intre cu bucurie Domnul Hristos. Pandemia de COVID-19 este dublată de o pandemie de frică şi de teamă de sărăcire economică.

Am primit un mesaj de la un cetăţean care îmi spune că în astfel de crize Biserica ar trebui să tacă pentru că Dumnezeu ‘nu e plauzibil’ – e drept că el a scris Dumnezeu cu … minusculă. Ce ne dovedesc nouă zilele acestea este că Dumnezeu este una dintre cele mai plauzibile persoane în care se vădeşte soluţia încurajării şi menţinerii în parametrii vitali ai curajului nostru. Pandemia de COVID-19 e dublată de o pandemie de frică şi de teamă de sărăcire economică. Cine altcineva ar putea menţine ridicată încrederea dacă nu izvorul credinţei? De unde să ne hrănim iubirea? Pentru că iubirea nu poate fi impusă cu forţa ori prin lege. Poate că greşim ca oameni ai Bisericii. În situaţia de faţă creştem cu celelalte instituţii, descoperind care sunt limitele intervenţiei pastorale fără a face abstracţie de cultura şi pedagogia socială care vine de 2.000 de ani în experienţa Bisericii.

E momentul să fim uniţi. Aproape, dar stând departe unii de alţii. În ajutor, dar fără să jenăm pe cei care ştiu care este locul lor în anvelopa de urgenţă a momentului. Cred, personal, că putem dărui liniştea de care avem nevoie să lucrăm cu luciditate pentru ziua de mâine şi de poimâine a României. Altfel spus, igienă trupească şi curăţire sufletească. Efort în efortul României ce-şi caută ritmul de ieşire din criză şi boală. Efort de aşezare în funcţionalitatea socială din care am gustat atât de puţin în ultimii ani. Poate că aceia care nu cred pot face abstracţie de Dumnezeu şi le-o fi greu. Pentru ceilalţi, crescuţi în credinţă, ne este mai uşor de urcat pe culmile disperării de acum sub ocrotirea Lui. Suntem datori unii altora cu susţinerea. Îngăduiţi creştinilor să vă pomenească în dragostea lui Dumnezeu.

 Pr. Constantin Necula

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.