Foişorul de Foc al Bisericii îşi restrânge aria de participare umană,
dar rămâne la îndemâna pastorală a oamenilor. Efortul slujirii va fi şi mai
atent construit, pentru că situaţiile speciale ne cer atitudini speciale. E
momentul să înţelegem exerciţiul ascultării şi al răbdării. Să facem din
spaţiile noastre de locuit locuri în care să intre cu bucurie Domnul Hristos.
Pandemia de COVID-19 este dublată de o pandemie de frică şi de teamă de
sărăcire economică.
Am primit un mesaj de la un cetăţean care îmi spune că în astfel de
crize Biserica ar trebui să tacă pentru că Dumnezeu ‘nu e plauzibil’ – e drept
că el a scris Dumnezeu cu … minusculă. Ce ne dovedesc nouă zilele acestea este
că Dumnezeu este una dintre cele mai plauzibile persoane în care se vădeşte soluţia
încurajării şi menţinerii în parametrii vitali ai curajului nostru. Pandemia de
COVID-19 e dublată de o pandemie de frică şi de teamă de sărăcire economică.
Cine altcineva ar putea menţine ridicată încrederea dacă nu izvorul credinţei?
De unde să ne hrănim iubirea? Pentru că iubirea nu poate fi impusă cu forţa ori
prin lege. Poate că greşim ca oameni ai Bisericii. În situaţia de faţă creştem
cu celelalte instituţii, descoperind care sunt limitele intervenţiei pastorale
fără a face abstracţie de cultura şi pedagogia socială care vine de 2.000 de
ani în experienţa Bisericii.
E momentul să fim uniţi. Aproape, dar stând departe unii de alţii. În ajutor, dar fără să jenăm pe cei care ştiu care este locul lor în
anvelopa de urgenţă a momentului. Cred, personal, că putem dărui liniştea de
care avem nevoie să lucrăm cu luciditate pentru ziua de mâine şi de poimâine a
României. Altfel spus, igienă trupească şi curăţire sufletească. Efort în
efortul României ce-şi caută ritmul de ieşire din criză şi boală. Efort de
aşezare în funcţionalitatea socială din care am gustat atât de puţin în ultimii
ani. Poate că aceia care nu cred pot face abstracţie de Dumnezeu şi le-o fi
greu. Pentru ceilalţi, crescuţi în credinţă, ne este mai uşor de urcat pe
culmile disperării de acum sub ocrotirea Lui. Suntem datori unii altora cu
susţinerea. Îngăduiţi creştinilor să vă pomenească în dragostea lui Dumnezeu.
Pr. Constantin Necula
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.