Nicolae Geantă 🔴 Ce alegi când Biblia tace?

„Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, 

dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine” (1 Corinteni 6:12)

“Frate Nicu, la noi nu predică niciunul, niciodată, dacă are barbă?”. “Și acum ce îmi sugerați, să mă duc să mă bărbieresc? Mai sunt 5 minute și începe programul?” “O, nu. De data asta am să îmi asum eu răspunderea”. Totuși, atitudinea a fost contrară.

Nu odată am avut ocazia să mă conformez la “cerințe” despre care Biblia nu vorbește. Noi știm că ceea ce Scriptura ne spune este clar. Nu poți comite X, Y, pentru că faci păcat. Dar ce facem acolo unde nu ne spune nimic?

Unii consideră că este păcat să mănânci anumite alimente. Și ne prind în menghină cu dieta spirituală. Dacă nu sunt “Koser” sigur păcătuiești. Ei contrazic principiul Domnului Isus “Nu ce intră în gură, ci ceea ce iese din ea spurcă pe om?” Totuși nu putem mânca fără limită. Și pocăiții fac asta atât de des! Uitați-vă numai duminica prin biserici și-o să vedeți cum ne plesnesc cămășile pe burtă.

Alții consideră că nu poți bea deloc vin, iar alții cred că un bărdăcel merge “suflat măcar la masă”. Biblia nu are nicio interdicție în această privință. Dar nici nu dă apă la moară. Unii creștini cred că sportul este păcat. Pentru alții sportul e dumnezeu. Aș vrea să îi întreb pe primii dacă consideră și obezitatea interdicție? Și pe ultimii dacă îngenuchează mai mult la fotbal decât la rugăciune?

Sunt frați care consideră că televizoru’ te face nespiritual. Încă se mai predică de la amvoane. (Nici eu nu am, dar nu din cauza asta). Iar alții spun că Internetul e de la Satana. Dar admit să fie postați pe Facebook. Pentru unii nu ai dreptul să mergi la film ori la teatru (plătind bilet promovezi “industria de păcate”), iar pentru alții activitatea de mai sus este cultură!

Sunt frați care consideră că bătutul din palme la cântările comune ale bisericii este păcat. Pierzi mântuirea. Sunt alții pentru care instrumentele sunt de la Satana! Pentru unii doar acordeonul are “unjere sfântă”, pentru alții fanfară e har dumnezeiesc. Ce facem cu cei care au chitări sau orgă?

Sunt oameni care spun ca duminica nu ai voie să miști un pai, și sunt femei cu zece odrasle care pierd o jumătate de zi printre cratițe, în heirupuri culinare. Cei care nu fac nimic după prânz dorm. “Păcatul” ăsta duminica la evanghelici este foarte... tolerabil. Ce facem cu vizitele la bolnavi, la văduve, la frați care care trăiesc precum cangurii? Căci sar peste biserică...

Nu mai vreau să vorbesc aici că unii consideră părul prea lung o anatemă, verigheta ca fiind dezmăț sau diferite tipuri de vestimentație fiind adultere. Nu zic că totul merge admis. Greșit. Dar îmi amintesc ce zicea John Piper: “Dumnezeu este simetric!” Evident nu la păcat...

Folclorul ar putea continua. Însă întrebarea este “ce facem atunci când Biblia nu ne spune nimic?” Punem reguli? (Calea cea mai ușoară e să facem o listă de reguli) Le desființăm? Și atunci mai suntem spirituali? Cum decidem?

Pavel le spune corintenilor (și nouă) că “toate lucrurile ne sunt îngăduite...” Adică toate în afara celor neîngăduite. Asta înseamnă că există o cale de mijloc?

Lucrurile îmi sunt îngăduite dacă nu îmi fectează evlavia. Somnul nu este păcat, dar dacă dorm prea mult (nu numai duminica la prânz) s-ar putea să devin...leneș. Și cade casa pe mine! Dacă dorm prea mult dimineața s-ar putea să mă obișnuiesc și apoi lipsesc de la biserică la începerea închinării. Munca nu e păcătoasă dar dacă mă afund până la coate în glet, în maldăre de dosare, în demontat carburatoare etc, s-ar putea să îmi neglijez familia. Și când intru în casă toți să fi avut cel puțin o oră de vise! Deci orice lucru îmi este îngăduit dacă este util!

Lucrurile îmi sunt îngăduite dacă mă zidesc. Așa zice Pavel “toate lucrurile îmi sunt îngăduite dar nu toate zidesc!” Dacă mă uit la știri să văd cum cade Guvernul, dacă privesc un film cu extratereștrii (par exemplu) voi fi mai zidit? Orice lucru pe care îl fac trebuie să mă întărească în Hristos. Să mă facă asemeni Lui. De exemplu polemicile nu mă fac. Mânia nici atât. Nu e păcat să polemizezi, să-ți dai cu părerea în stânga și dreapta, să pui reguli, dar dacă nu zidesc...

Lucrurile îmi sunt îngăduite dacă nu mă fac să încetinesc alergarea pentru Isus. Dacă nu sunt cumva greutăți care mă trag în jos. Care mă trag înapoi.

Lucrurile îmi sunt îngăduite dacă nu mă atrag în robie! Câți oameni și-au ruinat viața pentru că n-au vrut să pună frână paharului cu vin? Câți oameni nu și-au pierdut spiritualitatea pierzând seri întregi cu anteniștii sau oteviștii? Câți au murit prematur fiindcă nu s-au putut abține de la tutun, de la dulciuri, de la privitul la pornografie? Petru ne spune că “fiecare este rob al lucrului de care este biruit”.

De unde știm că ceva ce nu ne este îngăduit este păcat? Simplu: atunci când nici nu ne putem ruga, nici nu putem mulțumi pentru lucrul respectiv! Nu cred că cineva poate mulțumi lui Dumnezeu că există tutun și brichetă. Ori anticoncepționale, posibilitatea de a bârfi cu unknowd, că poate fura cu facturi ori alte un milion de matrapazlâcuri.

Ce alegem să facem când Biblia tace? Să lăsăm urme de bunătate pe oriunde ne ducem! Într-o zi cineva va călca pe ele. Dar cel mai des pe acele urme vom calca chiar noi!

Nicolae.Geantă