Ani de zile am detestat Anglia. Pentru că în urmă cu 25 de ani UK National Emigration îmi pusese interdicție. Și culmea: nu din vina mea! Ci a unui... englez neserios! Însă de 5 ani, când spun Londra pentru mine se traduce “acasă”. Prietenii știu de ce...
Weekend-ul trecut am ajuns în Londra pentru că doctorul Vlad Schlezak - unul dintre cei mai buni prieteni ai mei - a lansat ultima sa carte: “Enciclopedie creștină a bolilor!” Ați auzit? O Enciclopedie despre boli! Căci, pare-mi-se mie, lumea a devenit un lazaret uriaș. Un ospiciu care caută tratamente. Și cam despre asta vreau să scriu câteva rânduri și azi...
Am ajuns vineri seara în aeroport la Stansted. Acolo lucrează Ale! Fata mare a Mariei, sora noastră de suflet. Ale e o tipă candy. La fel și Deea, sora mai mică, și Coco soțul. Un tracker profesionist. Familia asta cazează mai mereu îngeri. În Romford. Adică în Estul metropolei de 14 milioane locuitori. Când am ajuns în living-ul lor m-a întâmpinat Blue cu cântări. Numai de el înțelese! Blue e un papagal care îmi aterizează pe umăr, apoi vine să mă sărute, ori mă ciugulească de ureche sau dă cu ciocul pe touchscreen-ul telefonului să o sărute pe Deea! Care vorbește cu noi din capătul celălalt al Londrei... Nu am putut să dorm bine. Nici cu diazepam! Fusul orar îmi joacă uneori feste! Mari.
Capitala Angliei era toată numai burniță. Și pe alocuri smog. Smogul e ceața londoneză. Influențați de timpul extrem de ciudat englezii se îmbracă și mai ciudat! Am văzut vlăjari de doi metrii cu palton și șort sportiv; frizuri extreme; chelii la tot pasul - cu tatuajele obligatorii pe gât ori în cap!; femei cu haine de blană și sandale; blugi tăiati ca nicăieri pe planetă; gardieni tatuați; femei vopsite sau îmbrăcate ca drapelul Gabonului; fete în tricou sau rochii cu spatele gol - la cca 6 grade Celsius; fete tinere cu adidași plini de noroi (da, în jumatea Londrei); transgenderi, gay, lesbiene; englezi bătrâni și blajini; englezoaice bete; underground (metrou) hiperaglomerat cu negrii, indieni, arăboaice... Da, Londra e pestriță. De fapt în Londra nu prea mai locuiesc englezi. Și am mai văzut Fast-fond-uri la tot pasul. Nu mă mir de ce sunt atâția obezi! Dar și sportivi cu care dai nas în nas pe alei. Da, englezii fac sport. Profesionist. Au stadioane dese ca stațiile de metrou. Și biserici pe fiecare stradă. Monumentale. Dar monument. Adică, goale! Doamne, ferește România de acest virus turbat!
Vineri pe la prânz am vrut sa vizitez Madame Tussauds. Muzeul renumit pentru oameni de... ceară. Hiperaglomerat. După ce am stat la coadă în ploaie, sub schele (apropos, Londra e plină de schele, e un întreg șantier), am intrat zgribulit. M-a întâmpinat direct Brad Pitt. După ce am făcut o foto cu el și am trimis-o unei persoane a crezut că e un băiat de la vreo biserică românească din Albion! Apoi m-am pozat cu Donald Trump. Iar o bătrână din România mi-a comentat la foto: “Cum de-ai ajuns și pe-acolo?” Normal că nu am scăpat de mine nici Queen Elizabeth. Am văzut actori, cântăreți, vedete, politicieni... Dar și o droaie de demoni, de zombie, de zăpăciți din Star Wars. Ah, uitasem, la prima ușă după ce urci niște scări era Madame Tussauds. Cea de la care se trage numele muzeului ce atrage anual 2,5 milioane de vizitatori (Se zice că de la deschidere ar fi atras 500 de milioane. Aproape o Europă! Fără ruși!) Culmea e că Marie Tussaud a fost... franțuzoaică! Evadată din închisoare și emigrantă în Anglia. La următoarea ușă m-a întâmpinat Santa Klaus! Da, Moș Crăciun. Dar... tatuat! Numai drăcovenia asta nu văzusem până acuș! Nu mă îndoiesc că în câțiva ani vom vedea și Moși gay! M-am plimbat apoi cu un trenuleț prin toată istoria Londrei. În muzeu zic... A fost singurul lucru care m-a încântat! Toate figurinele ce le-am văzut mi s-au părut fără valoare! Chiar și Einstein! Niște nimicuri, să nu zic “gunoaie” ca Apostolul Pavel despre valorile lumii! Interesant este că nu am văzut nicio figurină a lui Isus! Și nici a vreunui sfânt! Și am înțeles de ce... Sfinții nu pot fi de ceară! Sfinții nu se vor topi, când vorba lui Petru, pământul va arde cu mare trosnet!
Seara am trecut pe Oxford Street. Un Magheru al Londrei. Zeci de mii de trecători. Double-Decker. Taxiuri. Și puhoi de mașini. Magazine arhipline. Firme de top! Și bani dați pe nimicuri. Iluminatul de Crăciun cvasiabsent. Bulevardul are ceva perdele de becuri. Și niște îngeri. Aceeași de vreo 5 ani! În rest, pe străzile laterale e beznă. Și toată Londra cât e ea de metropolă mondială! La capitolul asta Bucureștiul bate London cu 10-0. La fel și ulițele satelor noastre față ulițele metropolelor lor!
Sâmbătă am ajuns în Rochester. Un orășel boem în estuarul Medway-ului. Undeva La Est de Londra, spre malul Mării Nordului. Înghesuit dar cochet. Aici în primul weekend de Decembrie are loc o promenadă. O defilare în costume de epocă. Rochii medievale, haine de ofițeri, mirese, peruci, firemeni, mineri, industriași, boieri, chelărese... Dar și îngrijorător de mulți disables. Ooo, și vrăjitori, mascați, demoni ori morți! Dracul e prezent și aici! Uimitor că toți defilatorii urează asistenței (zeci de mii de turiști așezați de-o parte și alta a uliței centrale) “Merry Christmas!” Chiar și trupele de vechi dansatori ori bețivi fac asta! Promenada n-a durat decât 6 minute. Apoi a început forfota târgului de Crăciun. Unde se vinde orice. Se mănâncă orice. (Cred că inclusiv bătaie!). Se bea orice (în afară de motorină!). Iar tarabele sunt pline. De orice, evident. Deșertăciuni! Bine a mai zis John Bunnyan despre “Bâlciul deșertăciunilor”... Așa cum bănuiați deja nu am văzut deloc un... Isus! Și nici vorbă de-o iesle! Dar nici Moș Crăciun sau bradul său nu prea au avut trecere! Laicizare profundă. Da, asta este X-mas-ul. Crăciunul fără Sărbătorit, spre care cu viteza uimitoare și noi românii ne îndreptăm. Cum să fie Christmas fără Cristos? Am văzut în Rochester. Dezgustător!
Seara am ajuns la Biserica Sfânta Treime. Unde deja era prezent pastorul Pustan. Am urcat cu el pe scenă, alături de pastorul George Dume și medicul Vlad Schlezak. Promotorul evenimentului. Vlad și-a prezentat noua sa carte: “Enciclopedia creștină a bolilor”. Un cărțoi de peste 450 de pagini unde vorbește despre 771 de boli. “Azi la paradă am întâlnit și boala 772, și 773 Vlad”, i-am spus zâmbind! A urmat un talk-show cu întrebări de la public. Vladimir a răspuns în stilul caracteristic. Spontan. Competent. Și cu umor. Vlad a fost ca de obicei: bancomat de informații biopsihosociale! George e moderator iscusit. Are totdeauna Asul în mânecă! Nicolae Geantă a fost așa cum îl știți...
Are dreptate Vlad. Lumea e plină de boli. Mintale, emoționale, spirituale, trupești, relaționale. Dar pentru fiecare boală exista și o rețetă. Cea mai bună rețetă e Biblia. Iar medic Isus. Încercați! E gratis! Seara a fost minunată. Timpul a trecut rapid. În preajma unora nici nu știi cum se spulberă! A urmat și sesiunea de autografe date de Vlad. Și sesiunea de îmbrățișări primite de mine! Vă mulțumesc tuturor ce mă iubiți! Sunt atât de mulți! Iar pe unii nici nu vă cunosc!
Duminică dimineață am fost la Biserica Râul Sfânt. În Pinner. Unde pastor e bihoreanul Dan Martin. Un om deosebit. Care, de curând, pentru activitatea sa socială în diaspora a fost decorat de domnul Johannis. Cu Ordinul “Meritul Cultural” în grad de “cavaler”! Seara, Martin avusese o conferință despre “gestionarea banilor!”. “Prefer să îi aveți decât să vă vorbesc despre ei”, i-am spus medaliatului. Vlad Schlezak și-a lansat volumul și aici. Iar eu am predicat despre “Nodul Căsătoriei”. Am spus ca partenerul e ca o cravată. Cravata nu poate exista fără nod. Nod care nu se poate face decât cu ambele mâini! Dacă suntem neatenți nodul se poate destrăma. Sau ne poate strânge de gât! Da, există boală și în familii. Unii parteneri sunt noduri în gât! Alții destramă relația! Doamne, ferește-ne de aceste accidente!
Seara am ajuns din nou la Sfânta Treime. În Kingsbury. Dar ca să traversezi Londra îți trebuie răbdare. Și motorină suplimentară. Parcarea e arhiplină de la 16,30. Vladimir e obosit. Eu am dormit puțin în mașină. Și apoi puțin în noua casă a Deei și-a lui Bogdan. Nu am fost la ei niciodată de când s-au căsătorit în luna mai. La 17 fix nu mai era loc decât pe holuri. Sute de copii au intrat la clase. Cu profesorii aferenți. Care fac treabă extrem de bună la Școala Duminicală! Vladimir a condus tot programul. Se pricepe foarte bine. Eu și George am stat în sală. Dar după cântări a trebuit să predic câteva minute. Despre “Unitate”. Căci altă boală de care suferim prin biserici, prin case, și pe străzile românilor e lipsa unității! (Unitatea e magnet - atrage; unitatea e ca nisipul mării - mărunt dar rezistă furtunii; unitatea e colaborare, nu competiție; unitatea nu pierde pe nimeni). În ultimele clipe trăite pe pământ Isus asta s-a rugat: “Tată, nu am pierdut pe nimeni!” Chiar așa, noi am pierdut pe cineva din turmă? Pastorul Pustan a predicat despre “Deciziile lui Moise” (“trebuie să te decizi cui aparții”, “trebuie să devii responsabil pentru ce faci”; “trebuie să nu scapi ținta din ochi”). Apoi a făcut chemare la Hristos. Și cei ce au simțit că nu mai pot continua altfel au venit și s-au prăbușit lângă scenă! Seara de duminică a zburat parcă și mai rapid la biserică. Și chiar la întoarcerea acasă, pe A406. Evident, am adormit din nou în mașină!
Luni dimineața am fugit la aeroport. Un accident pe M1 ne-a încurcat socotelile. Totuși, după descongestionarea traficului rutier, am ajuns la vamă și la poarta de îmbarcare cam la ... mustață! Și fără apă! Zborul a decurs liniștit. 3 ore. Suficient ca să scriu câteva isografii despre Londra...
PS: Mulțumesc Maria și Coco! Sunteți frați excepționali. Mulțumesc Ale! Mă rog pentru succesul tău! Mulțumesc Vlad și Ana Schlezak, Sebi și Ligia! Hristos să vă binecuvânteze copiii! Ce mari au crescut! Mulțumesc Andreea că ai venit cu Ku. E băiețelul meu preferat! Mulțumesc Nicu Botezatu! Ție și familiei tale frumoase! Mulțumesc pastor Martin. Încerc să vin mai des pe la voi! Mulțumesc George Lucaciu! Mi-a fost așa de dor de tine! Mulțumesc Vladimir. Încă mă mai suporți... Mulțumesc George Dume! Domnul să îți dea putere să conduci bine biserica! Sunt încântat că v-am văzut pe toți ceilalți. Și pe tine Denis, pentru prima dată! Fiți uniți! Și diavolul nu vă va putea răpune! Vin sărbătorile! Să le petreceți binecuvântați de Hristos!
Nicolae.Geantă
Stansted London-București Otopeni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.