luni, 25 noiembrie 2019

Nicolae Geantă 🔴 Thanksgiving pentru liceeni


Joi 21 decembrie. Amfiteatrul Liceului Constantin Istrati din Câmpina. Aproximativ 100 de liceeni. Înghesuiți în bănci sau în picioare pe margine. Iar alții afară pe holuri. Profesori. Și un decor minunat. Thanksgiving day! O sărbătoare a recunoștinței pentru liceeni. Am ales un astfel de eveniment pentru că liceeni români încă mai cred că Thanksgiving e-o sărbătoare doar americană. Și o sărbătoare centrată în jurul unui curcan nu a lui Dumnezeu!

La 12 fix începem. A venit Marian Mocanu cu tatăl său. Dar și Iosif Oprișan dela Rouă pentru Suflet cu încă doi tineri. Marian și-a adus vioara. E Paganini de România. Ba mai mult decât Paganini. italianul avea doar o vioară mare! Marian Mocanu are și-o inimă mare! Plină de Isus!

Profesorii stau în picioare și elevii în bănci! Exact ca la ore! Doamna director are un mic speach. Iar Nicu Geantă e moderator. Marian începe: „Amazing Grace” la vioară. Fiori. Lacrimi. Și telefoane care filmează. Nu e nicio muscă în sală dar în liniștea care s-a lăsat s-ar auzi! Măreția lui Dumnezeu coborâse/ Apoi Marian începe să-și spună mărturia. Cum a ajuns la droguri. și cum Dumnezeu l-a scăpat de ele. „Vedeți mâna asta? trebuia tăiată. Dar Domnul a spus: Nu! Și azi țin în ea o vioară!”. Un brunețel de-a doișpea întreabă pe tatăl lui Marian: „Ce-ați simțit ca tată în momentul când era pierdut?” Încremenim toți. „Sincer. N-ai vrea să ști...” Și mărturisește câte ceva cu lacrimile în ochi. Prin bănci încep elevii să apeleze la batiste... Da, dragostea de tată nu se poate măsura. A Lui Dumnezeu nici atât.

A continuat Iosif Oprișan. Are voce de înger! Tinerii au remarcat de când a deschis gura. „Când era elev ca voi a fost un copil foarte sărac. Sora lui și verișoara lui rămâneau ultimii în clasă să caute resturi de sandvișuri prin bănci”, le-am spus la elevi. Dar acum mâna lui Dumnezeu cea bună i-a umplut de binecuvântări. Au terminat facultăți!”

La urmă am vorbit eu. Despre „Secretul Mulțumirii” (să accepți și paharul gol, să oferi mai mult decât primești, să fii recunoscător celor ce ți-au făcut bine, să dăruiești că n-ai să sărăcești). Atmosfera a fost incendiară...

A mai cântat Iosif. Apoi Marin. Apoi împreună. Iar la final le-am spus elevilor mei: „Mergeți acasă și dați telefoane, scrie-ți mailuri, spuneți celor dragi un mulțumesc frumos! Fiți buni! Fiți mulțumitori! Pe omul mulțumit nu-l biruie nici Satana!”

Îmbrățișări. Foto. Selfiuri. Impresii. Dumnezeu slăvit! Când a văzut micile filmulețe, cineva din nordul țării, de unde se agață harta în cui mi-a scris scurt: „Se întâmplă așa ceva în școlile din România?...” Da. Se întâmplă. Dumnezeu e totdeauna prezent. Elevii totdeauna sunt prezenți. Absenții însă suntem noi! Cei care știm Biblia...

Nicolae.Geantă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.