Nicolae Geantă 🔴 Mâine votăm! Pe cine?

Am fost asaltat zilele acestea din țară - și mai ales din diaspora cu întrebarea retorică: „Noi pe cine votăm?” Retorică zic, pentru că fiecare întrebător are (bănuiesc) deja o opțiune...

Votăm în primul rând cu cine acceptă Scriptura! Cine e împotriva Bibliei, a Bisericii, nu ne poate reprezenta! Nu vrem să ne trezim că prin votul nostru am investit pe cineva care luptă pentru planurile diavolești!

Votăm cu cine are timp să stea cu noi la rugăciune! Cine evită (politicos) întâlnirile cu liderii religioși, întâlnirile de rugăciune, nu e cu noi, e împotriva noastră!

Votăm cu cine vorbește cu noi. Cu creștinii. Cine e mut, cine se ascunde, cine se teme de dezbateri, e de evitat. Pisicile blânde zgârie rău! Omul care tace ascunde ceva! E ca șmirgelul. Nu-l simți dar te vezi dintr-o dată plin de sânge!

Votăm cu cine dorește (din încredințare) să apere familia! Homosexualitatea, transgederismul, și alte anomalii ale orientăriilor sexuale, NU fac parte din normalitate! Dacă închidem ochii copiii noștri vor suferi!

Votăm cu cine ne spune inima! Dar trebuie să ținem cont și de ce ne dictează capul!

Vă dau dreptate tuturor celor care ați întrebat, celor care sunteți nehotărâți: noi creștinii nu știm cu cine să votăm pentru că nu ne informează nimeni! (Și noi vrem/trebuie să fim uniți). Iar dacă cineva face vreo referință oarecare, este declarat anatema! Cum a pățit prietenul meu Vladimir Pustan aseară, când a postat în drum spre Londra coperta ultimei cărți pe care o citește. Întâmplător sau nu titlul era „Bunul simț ca paradox” de Alexandru Paleologu...

Am mai spus-o de mai multe ori: Dumnezeu e de acord cu oamenii temători de el, dar Dumnezeu NU votează! Votul Lui e dat de noi!

Mâine mergem la biserică, ne rugăm mai mult ca niciodată pentru noul președinte, apoi mergem și punem ștampila pe buletinul de vot! Dumnezeu să binecuvânteze România! Că de binecuvântat Biserica nu mă îndoiesc că n-o face!

PS: Ani de zile am trăit cu învățături de genul „creștinul nu are ce căuta în politică”, „Biserica nu se amestecă în treburile cetății”, „Dumnezeu înalță pune orânduirile” (nu le alege, le acceptă!; e diferență!) etc. Nu vreau să diseminez acum și aici cine și cum să facă sau nu politică. Dar biserica din contemporaneitate, care trăiește într-o societate democratică, unde „cârmuitorii” se aleg de către populație, nu poate sta cu mâinile în șolduri asistând cum corabia (țara) pe care călătorește, se scufundă! Atunci cum înțelegem dictonul „Vox populi, vox Dei?”

Nicolae.Geantă