Tony Berbece 🔴 “Nu fac copii că nu am bani...”

Tocmai mi-am amintit știrea despre Najat, care de la păstorit oi în Maroc a ajuns Ministru al Educației în Franța. Dintr-o sărăcie lucie a ajuns într-o funcție atât de importantă în țara în care s-a mutat cu familia.

Un prieten mi-a donat niște mobilă pentru casa lui Superman și între timp mi-a povestit povestea vieții lui, cum mama și tatăl lui au divorțat, iar din această cauză ajuns să doarmă la grădinița săptămânală, iar mama lui la o prietenă. Așa a dus-o mulți ani de zile din copilăria lui. Îmi povestea cum cerea biscuiți prin gardul grădiniței trecătorilor. Dar azi acesta este un avocat de succes și un om extraordinar.

Și eu am încă cinci frați, am gustat din plin uneori și sărăcia, dar aceasta a pus în mine o foame extroadinară de a reuși, de a învinge, de a lupta, de a fi o binecuvântare pentru alții. Am observat că a nu face copii pentru că nu ai bani câți crezi tu că ți-ar trebui e un egoism cras. Pentru că cei care zic că nu au bani de copii au cu duiumul bani pentru vicii, vacanțe, mofturi, haine scumpe, gadgeturi și altele.

În județele Vaslui, Iași și altele am văzut copii săraci cu duiumul, dar cred că mulți dintre ei vor ajunge să conducă țara aceasta sau vor umple instituțiile statului și firmele de succes, pentru că de multe ori sărăcia este o rampă de lansare spre succes, timp în care belșugul aduce leneveală peste mulți copii răsfățați. Uneori acești copii au nevoie doar de un ghiozadan, niște rechizite, niște stilouri și creioane, niște cărți și o încurajare zdravănă că vor reuși.

Nu m-ar mira dacă copilul plimbat azi cu o albie printr-un sat din România va ajunge vreun Prim Ministru, iar el te va judeca pe tine care ai de toate că nu ai avut “curajul” să faci. Ca neam ne împuținăm nu că nu avem bani, ci pentru că nu avem altruism de a ne împărți viețile și bunurile cu ființele acestea plăpândă numite copii.

Fă copii și vei vedea că, așa cum spune un preot, fiecare copil vine cu pâinea lui!

Cu prețuire,

Toni Berbece