Unde este Dumnezeu când în lume e atât de multă sărăcie și foamete?

Unde este Dumnezeu când în lume e atât de multă sărăcie și foamete? Aceasta este o întrebare pusă de cei care caută să nege existența lui Dumnezeu cu ajutorul căreia urmăresc să-și înăbușe conștiința care îi condamnă și care le vorbește prin creație și nu numai despre existența Sa. De asemenea, aceasta este o întrebare folosită ca scuză și argument și de cei care nu vor să se supună lui Dumnezeu. Mai exact, ei spun prin asta că Dumnezeu este un Dumnezeu rău și că astfel au toate motivele să nu Îl slujească și să se răzvrătească împotriva Lui.

Aceste argumente, precum și întrebarea care face subiectul principal al acestui mesaj, sunt ridicole și lipsite de logică dacă privim la Adevăr care este Cuvântul lui Dumnezeu. Până la finalul articolului, voi răspunde la această întrebare și voi arăta cu ajutorul Cuvântului lui Dumnzeu (Biblia) că nu este decât o scuză lipsită de orice fundament a oamenilor care iubesc păcatul și întunericul și vor să continue așa, mai exact nu vor să se supună lui Dumnezeu, și care caută să-și înăbușe conștiința care îi condamnă pentru că nu suportă ideea că există Cineva căruia vor trebui să îi dea socoteală pentru modul în care și-au trăit viața.

Dar înainte de a răspunde la ”întrebarea-argument” a acestor oameni, haideți să vedem ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre sărăcie și care este viziunea lui Dumnezeu când vine vorba despre aceasta, precum și despre nevoi.

Deuteronom 14:28-29 – ”La sfârșitul celui de‑al treilea an să scoți toată zeciuiala din producția acelui an și s‑o așezi în cetățile tale. Atunci să vină levitul care nu are teritoriu sau moștenire în popor, străinul, orfanul și văduva din cetățile tale și să mănânce și să se sature, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în toate lucrările pe care le vei face cu mâinile tale.”

Vedem clar cum lui Dumnezeu îi pasă de nevoile levitului, care nu avea un teritoriu al său în mijlocul Israelului, de străinii care locuiau acolo, precum și de văduve și de orfani.

Iată ce mai poruncește Dumnezeu: ”Dacă va exista printre voi vreun nevoiaș, dintre frații voștri, într‑una din cetățile voastre, în țara pe care v‑o dă Domnul, Dumnezeul vostru, să nu vă împietriți inimile și să nu vă închideți mâna față de fratele vostru nevoiaș.” (Deuteronom 15:7)

Și continuă: ”Ci să‑ți deschizi mâna ca să‑l împrumuți cu tot ceea ce are nevoie. Ai grijă ca nu cumva să fie vreo ticăloșie în inima ta și să spui: «Of, se apropie anul al șaptelea, anul iertării datoriilor!» și ca nu cumva să privești cu ochi rău pe fratele tău nevoiaș și să nu‑l împrumuți. Atunci el va striga către Domnul și vei fi vinovat de păcat. Să‑i dai cu dărnicie, nu cu părere de rău în inimă, căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău, în toate lucrările tale și în orice realizare a mâinilor tale. Întotdeauna vor exista oameni nevoiași în țară. De aceea îți poruncesc: «Să fii darnic față de fratele tău sărac și față de cel nevoiaș din țara ta.»” (Deuteronom 15:8-11) Ce rău e Dumnezeu, nu? Sunt ironic, desigur. Dar mai avem multe părți din Scriptură care vorbesc despre caracterul lui Dumnezeu în legătură cu acest subiect.

Exodul 22:22 — ”Să nu‑i asuprești pe văduvă sau pe orfan.” Cine erau văduvele și orfanii? Niște categorii de oameni care erau vulnerabile și în nevoie, niște oameni sărmani.

Deuteronom 10:17-18 – ”Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor și Stăpânul stăpânilor, Dumnezeul cel mare, puternic și de temut, Care nu ține parte nimănui și nu primește mită, Care face dreptate orfanului și văduvei și iubește pe străin, dându‑i hrană și îmbrăcăminte.”

Deuteronom 24:17 – ”Să nu pervertești dreptul străinului sau al orfanului și să nu iei drept garanție haina văduvei.”

Deuteronom 24:19-21 – ”Când îți vei secera recolta de pe câmpul tău și vei uita un snop pe câmp, să nu te întorci să‑l iei. Să rămână pentru străin, pentru orfan și pentru văduvă, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în toată lucrarea mâinilor tale. Când îți vei scutura măslinii, să nu mai culegi de pe ramuri ce a rămas în urma ta. Să rămână pentru străin, pentru orfan și pentru văduvă. Când îți vei culege via, să nu mai strângi ce a rămas în urma ta. Să rămână pentru străin, pentru orfan și pentru văduvă.”

În Deuteronom 27:19, în contextul în care se vorbește despre diferite blesteme care vin în urma unor diferite fapte rele, apare și acesta: ”«Blestemat este cel ce se atinge de dreptul străinului, al orfanului și al văduvei!» Și tot poporul să răspundă: «Amin!»”

Dar nu ne oprim aici pentru că Biblia continuă să vorbească despre caracterul lui Dumnezeu în legătură cu acest subiect.

Psalmul 68:5 – ”În Lăcașul Său cel sfânt, Dumnezeu este tatăl orfanilor și apărătorul văduvelor.” Dumnezeu este comparat aici cu un judecător care face dreptate și‑i sprijină pe cei sărmani.

Psalmul 146:9 – ”Domnul îi păzește pe străini, sprijină orfanul și văduva, dar răstoarnă calea celor răi.”

Mai departe, iată ce spune Dumnezeu în Isaia 1:17 – ”ci învățați să faceți bine! Căutați dreptatea, scăpați pe cel asuprit! Faceți dreptate orfanului și vorbiți în apărarea văduvei!” Iar mai departe în Isaia 1:23 spune: ”Conducătorii voștri sunt răzvrătiți și sunt prieteni cu tâlharii. Toți iubesc mita și aleargă după daruri! Nu‑l apără pe cel orfan, iar cauza văduvei n‑ajunge înaintea lor.” Din nou și din nou, observăm că Scriptura ne arată clar că lui Dumnezeu îi pasă de cei sărmani și nevoiași. Dar continuăm.

Dumnezeu spune în Ieremia 5:28 – ”S‑au îngrășat și lucesc de grăsime. Faptele lor rele nu au limită; ei nu pledează pentru cauza orfanului, ca s‑o câștige, nici nu apără dreptul celor nevoiași.” Aici putem observa cum Dumnezeu condamnă și păcatul lăcomiei. Și acesta este în strânsă legătură cu sărăcia din lume, dar vom vorbi puțin mai târziu despre asta.

Iar în Ieremia 49:11 Dumnezeu spune: ”Lasă‑ți orfanii, căci Eu îi voi ține în viață, iar văduvele tale să se încreadă în Mine.“ Totodată, în Zaharia 7:10 spune: ”Nu asupriți pe văduvă sau pe orfan, nici pe străin sau pe sărac și niciunul să nu gândească rău în inima lui împotriva fratelui său!»” Și în Maleahi 3:5 tot Dumnezeu spune: ”Atunci Mă voi apropia de voi pentru judecată și Mă voi grăbi să fiu martor împotriva vrăjitorilor, a adulterilor, a celor ce jură fals, a celor ce opresc din plata zilierului, a celor ce asupresc pe văduvă și pe orfan și a celor ce nedreptățesc pe străin și care nu se tem de Mine, zice Domnul Oștirilor.”

Așadar, Dumnezeu este un Dumnezeu căruia îi pasă de cei sărmani, de cei nevoiași, de văduve și de orfani. Aceste caracteristici ale Sale trebuie să se regăsească și în noi după cum vedem în Iacov 1:27 – ”Religia curată și nepângărită înaintea lui Dumnezeu Tatăl este aceasta: să‑i vizitezi pe orfani și pe văduve în necazul lor și să te păstrezi pe tine însuți neîntinat de lume.”

Acum că am văzut caracterul lui Dumnezeu, de ce este totuși sărăcie și foamete în lume? Și acum voi răspunde în detaliu la întrebarea care face subiectul nostru.

Răspunsul pe scurt pentru situația în care se află omenirea este următorul: din cauza păcatului, adică a răzvrătirii omului față de Dumnezeu.

Vedeți voi, Dumnezeu i-a oferit omului liberul arbitru. Asta înseamnă că omul are responsabilitatea de a alege dacă vrea să Îl urmeze pe Dumnezeu și poruncile Sale sau să se răzvrătească împotriva Lui. Majoritatea covârșitoare a omenirii a ales să se răzvrătească împotriva Lui, așa că nu face decât să suporte consecințele păcatului. Sărăcia și foametea din lume sunt consecințe ale păcatului omenirii care i-a întors spatele lui Dumnezeu. Acest lucru este arătat în Biblie: ”Nu va trebui să existe între voi niciun nevoiaș, deoarece în țara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ți‑o dă în stăpânire ca s‑o moștenești, El te va binecuvânta foarte mult, bineînțeles, NUMAI DACĂ vei asculta cu atenție de glasul Domnului, Dumnezeul tău, păzind și împlinind toate poruncile acestea, pe care eu ți le dau astăzi.” (Deuteronom 15:4-5)

Observați că binecuvântarea lui Dumnezeu vine în urma ascultării de El, adică a păzirii poruncilor Sale. Binecuvântarea este condiționată de ascultarea de Dumnezeu. Logica ne arată în cazul acesta că blestemul vine în urma neascultării de El. Iar sărăcia și nevoia sunt un blestem. Dar ascultarea de Dumnezeu trebuie să vină dintr-o inimă pocăită, supusă și predată în totalitate Lui, nu din dorința de a obține binecuvântare. Dumnezeu cunoaște inima omului și motivațiile ei ascunse și nu poate fi păcălit.

Deuteronom 28 este un capitol din Biblie unde sunt descrise binecuvântările care vin în urma ascultării de Dumnezeu, dar și blestemele care vin în urma neascultării de El. În versetele 3-6 putem observa câteva binecuvântări legate de subiectul mesajului nostru: ”Vei fi binecuvântat în cetate și vei fi binecuvântat la câmp. Rodul pântecului tău și rodul pământurilor tale, creșterea cirezilor tale și creșterea turmelor tale vor fi binecuvântate. Coșul și covata ta vor fi binecuvântate. Vei fi binecuvântat la venire și vei fi binecuvântat la plecare.” Ce înseamnă asta? Că cel care Îl slujește în mod real pe Dumnezeu are toate nevoile asigurate și nu va duce lipsă. Nu înseamnă că va ajunge bogat și cineva în această lume cum susțin învățătorii falși care promovează eretica teologie a prosperității, dar va avea ce mânca, va avea cu ce să se îmbrace și va avea un acoperiș deasupra capului. Și dacă Dumnezeu îi mai dă pe deasupra, va fi cu atât mai mulțumitor.

Totodată, în versetele 16-19 putem observa câteva blesteme legate de subiectul mesajului nostru: ”Vei fi blestemat în cetate și vei fi blestemat la câmp. Coșul și covata ta vor fi blestemate. Rodul pântecului tău, al pământului tău, al cirezilor tale și al turmelor tale va fi blestemat. Vei fi blestemat la venire și vei fi blestemat la plecare.” Ce înseamnă că îți va fi blestemat câmpul, coșul, covata sau rodul pământului, al cirezilor și al turmelor tale? Că vei duce lipsă. Că vei fi în nevoie. Că vei fi sărac. A fi sărac înseamnă a nu avea împlinite nevoile de bază – pentru mai multe detalii despre ce înseamnă sărăcia cu adevărat citiți articolul ”Datoria – un păcat” de pe acest blog.

De ce se ajunge în această situație? Așa cum am spus, din cauza păcatului, a răzvrătirii omului față de Dumnezeu. Ne confirmă versetul 15 care precedează versetele cu blestemele despre care tocmai am vorbit și care spune așa: ”Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeul tău, păzind și împlinind toate poruncile și hotărârile pe care ți le dau astăzi, toate aceste blesteme vor veni peste tine și te vor ajunge.”

Este Dumnezeu un Dumnezeu rău pentru că aduce blesteme? În niciun caz! Și o să vă spun și de ce. În primul rând, Dumnezeu i-a dat omului libertatea de a alege. Acel ”dacă” care apare de atât de multe ori în Biblie arată că omul are puterea de a alege fie să-L slujească pe Dumnezeu ascultând de poruncile Lui, fie să se răzvrătească împotriva Lui și să-și urmeze propriile plăceri. Dumnezeu i-a pus omului în față binele și răul și l-a lăsat să aleagă. Vedem asta în Deuteronom 30:15 unde spune ”Iată, astăzi îți pun înainte viața și binele, moartea și răul.”, după care Dumnezeu spune că dacă păzești poruncile Lui vei trăi, iar dacă nu, vei muri. În finalul capitolului, îl îndeamnă pe om să aleagă viața, dar nu-l obligă: ”Chem astăzi cerurile și pământul ca martori împotriva voastră, că ți‑am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Acum alege viața, ca să trăiești atât tu, cât și sămânța ta, iubindu‑L pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui și alipindu‑te de El. Căci El este viața ta și lungimea zilelor tale în țara pe care Domnul a jurat părinților tăi, Avraam, Isaac și Iacov, că le‑o va da.“ (Deuteronom 30:19-20)

Omul nu este un roboțel controlat de un maestru păpușar fiind ales fie pentru mântuire, fie pentru iad cum susține învățătura eretică a calvinismului și cum susține și învățătura diabolică a islamului, neputând face nimic în privința a ceea ce este destinat deja în dreptul lui. Aceste idei sunt venite din fundul iadului și sunt contrare învățăturii Bibliei. Dumnezeu i-a lăsat omului în mod clar libertatea de a alege să îl slujească pe El sau nu. Calviniștii și musulmanii slujesc unui dumnezeu fals, unui dumnezeu închipuit de mintea lor, unui dumnezeu tiran care nu numai că trimite oamenii în iad pentru că așa a vrut el să-i predestineze, dar mai este și autorul păcatului pentru că asta înseamnă că Dumnezeu a decretat și căderea omului în păcat, nu? Pentru că ei susțin că Dumnezeu a predestinat și decretat totul. De fapt, însuși Jean Calvin spune cu cuvintele lui că Dumnezeu a decretat căderea omului, ba chiar că a făcut-o după buna Sa plăcere (!!!). Ceea ce înseamnă că în accepțiunea lui și a calviniștilor Dumnezeu a decretat păcatul și, prim urmare, Dumnezeu e autorul păcatului. Ce blasfemie! Dar nu ne miră. Calvin chiar a slujit unui dumnezeu fals, tiran, închipuit de mintea lui. Dovadă stă și faptul că Jean Calvin a fost implicat direct și indirect în mai mult de 36 de execuții realizate prin persecuție și tortură, acuzația fiind aceea de erezie. Alte surse duc numărul execuțiilor la 58. Calvin nu suporta ca cineva să-i contrazică teologia și cine o făcea era vânat, torturat, închis și chiar ucis în Geneva aflată sub puternica lui influență. Nu intru acum în mai multe detalii pe acest subiect, dar adevărul este că Dumnezeu i-a oferit omului liberul arbitru.

Și cum majoritatea covârșitoare a omenirii a ales să întoarcă spatele lui Dumnezeu și să trăiască după propria plăcere, aceasta va suporta consecințele păcatelor ei: războaie, foamete, sărăcie, boli, ură, crime și tot felul de alte răutăți și dezastre care vin în urma păcatului. De ce îngăduie Dumnezeu așa ceva? Pentru că asta a ales omul.

Dar Dumnezeu este și un Dumnezeu care judecă și pedepsește păcatul. Asta înseamnă că e rău? Nicidecum! Înseamnă că este drept! Și dacă este drept, El nu poate lăsa păcatul nepedepsit pentru că altfel și-ar încălca natura de Dumnezeu care include și dreptatea și așa ceva nu se poate. De fapt, Dumnezeu este atât de bun încât a făcut sacrificiul suprem pentru omenire ca aceasta să fie salvată din păcat: Și-a trimis propriul Său Fiu, Isus Cristos, ceea ce El avea mai scump, ca Acesta să plătească prețul păcatului pentru noi murind în locul nostru și luând asupra  Sa pedeapsa care trebuia să fie a noastră. Atât de mult iubește Dumnezeu omenirea! A dat tot ceea ce avea mai scump ca să ofere omului șansa de a se împăca cu El. Și chiar și așa, majoritatea omenirii continuă să respingă și să disprețuiască sacrificiul suprem făcut de Fiul lui Dumnezeu. În acest caz, pentru că Dumnezeu este drept și oferta Sa de reconciliere este respinsă, nu mai rămâne decât ca omul răzvrătit să suporte pedepsa și consecințele păcatului în care a vrut să rămână.

Oamenii păcătoși care îl învinuiesc pe Dumnezeu pentru dezastrele care se produc în mijlocul omenirii, pentru sărăcie, foamete și așa mai departe, precum și ateii care se întreabă ironic de ce au loc toate astea dacă Dumnezeu există, dau dovadă de nesimțire, ipocrizie și aroganță. O să vedem mai departe de ce.

Spuneam atunci când am amintit de versetul din Ieremia 5:28 că Dumnezeu condamnă păcatul lăcomiei. Păcatul lăcomiei este unul din principalele motive pentru care există sărăcie și foamete în lume. Așa cum am spus, sărăcia și foametea sunt consecințe ale păcatului în diversele sale forme, și una din formele sale este lăcomia. Nu este singura formă de păcat care aduce sărăcie și foamete, dar este una din ele.

Lăcomia înseamnă a dori mai mult decât ai nevoie. Lăcomia se manifestă și prin aruncarea mâncării. Oamenii care nu numai că au nevoile de bază acoperite, dar au și surplus, cumpără pe baza poftei mai mult decât au nevoie (uneori și pe baza lipsei de înțelepciune - și nu poți să ai înțelepciune în afara lui Cristos pentru că adevărata înțelepciune este Isus și cei ce trăiesc în păcat sunt separați de El, prin urmare nu pot avea înțelepciune), după care aruncă acea mâncare, în timp ce în această lume există oameni subnutriți. Conform World Food Programme USA, aproximativ o treime (33%) din hrana mondială este aruncată și dacă această situație s-ar remedia, s-ar economisi suficientă mâncare pentru hrănirea a 2 miliarde de oameni! Asta înseamnă mai mult decât dublul oamenilor din lume considerați subnutriți al căror număr este estimat undeva la aproape 800 milioane. Și tot asta ar însemna că nu ar mai exista foamete.

Tot conform aceleiași organizații, oamenii din țările bogate aruncă aproape la fel de multă mâncare ca toată producția netă de mâncare pe un an a întregii Africi sub-sahariene!!! Dar vedeți voi, foametea nu va putea fi niciodată eradicată prin măsuri politice și nici prin diferite sisteme politice așa cum au încercat oamenii cu socialismul și comunismul transformând totul într-un haos și o foamete și mai mare. Foametea e o consecință a păcatului omului, prin urmare trebuie eliminat păcatul din cale. Și păcatul nu poate fi eliminat din cale decât prin pocăință, prin încrederea în ceea ce Cristos a făcut pe Cruce murind în locul nostru și purtând pedeapsa în locul nostru și mai departe prin supunere deplină față de Dumnezeu și poruncile Sale. Dar cum majoritatea omenirii nu face și nici nu va face asta, situația va continua până când Isus va reveni și își va instaura Împărăția în care vor fi doar cei ce L-au urmat cu adevărat.

Așadar, omul este lacom, este zgârcit, este nepăsător față de semenul său, dar își permite aroganța de a-L învinui pe Dumnezeu pentru consecințele propriului său păcat sau de a se folosi de consecințele propriului său păcat pentru a susține că Dumnezeu nu există. El, omul, o suflare, un pumn de țărână, se revoltă împotriva Dumnezeului Atotputernic care a creat Universul! Câtă nebunie, obrăznicie și aroganță!

Iată ce mai spune Dumnezeu în Exodul 12:4 – ”Dacă o familie este prea mică pentru un miel, să‑l împartă cu vecinul lor cel mai apropiat, după numărul persoanelor, iar mielul să fie împărțit după cât mănâncă fiecare om.” Vedeți? Nu se arunca mâncarea. Mai mult, împărțirea se făcea după cât mânca fiecare om, nici mai mult, nici mai puțin. Dar obraznicii păcătoși arată cu multă aroganță cu degetul spre Dumnezeu când de fapt ei sunt cei vinovați pentru situație. Exodul 16:18 ne arată ceva asemănător: ”După ce au măsurat‑o cu omerul, au văzut că celui ce a adunat mai mult nu i‑a rămas în plus, iar cel ce a adunat mai puțin n‑a dus lipsă; fiecare om a adunat după nevoile lui.” De ce nu a rămas nimic în plus, iar cel ce a adunat mai puțin nu a dus lipsă? Pentru că nu trăiau pentru a avea ei mai mult decât ceilalți.

Concluzia?

Dacă fiecare ar trăi în teamă și supunere de Dumnezeu, nu ar exista sărăcie. Nu ar exista oameni ai străzii. Nu ar exista copii nemâncați. Nu ar fi nici Africa cum e acum sau altele ca ea. Unii nu mai pot de bine, se scaldă în case, mașini și excursii, în timp ce alții o duc de pe o zi pe alta. Dar dau vina pe Dumnezeu pentru foamete și sărăcie. De fapt, ei caută să își scuze păcatul, faptul că iubesc întunericul și faptul că nu suportă că există Cineva, Dumnezeu adică, în fața cărora vor da socoteală. Vai de cei ce fac așa!

Știți cum sunt oamenii aceștia cu minți stricate? Ei ar vrea ca Dumnezeu să intervină și să nu mai existe în lume consecințele păcatului lor, dar fără să se supună Lui și fără să renunțe la păcatul lor, ci să continue mai departe în păcatul lor. Ce bine le-ar mai fi așa, zic ei prin ceea ce susțin. Ar trăi cum vor, ar trăi în păcat, în desfătări și plăceri ale firii și nici nu există consecințe pentru acestea pentru că Dumnezeu a intervenit și a eliminat consecințele pentru ca ei să poată trăi mai departe în păcat. Asta ar însemna nu numai că Dumnezeu ar tolera păcatul lor, dar și că îi susține în păcatul lor. Vai, ce gândire rea și diabolică! Vai de oamenii care gândesc așa! Ce confortabil ar fi... dar nu e așa pentru că Dumnezeu nu stă la cheremul omului, iar omenirea va continua să suporte consecințele propriilor ei păcate.

Așadar, unde este Dumnezeu când în lume e atât de multă sărăcie și foamete? Pe tronul Său, răsplătind fiecăruia după faptele lui. Asta a ales majoritatea covârșitoare a omenirii prin păcat și prin faptul că nu vrea să se lase de el, de asta are parte.

Smerește-te, pocăiește-te cu adevărat, crede ceea ce Dumnezeu spune despre tine când îți pune oglinda în față și alege să Îl urmezi pe Isus ca să trăiești. Alege viața care este Isus și încetează cu scuzele, încetează să mai iubești întunericul și păcatul, încetează să mai trăiești în minciuna și înșelarea în care ai intrat prin propria ta dorință și alegere!

wwwromanipentruisrael.wordpress.com