Biserica ar trebui să se separe complet de viața cetății iar religia nu ar trebui să aibă nici o legătură cu viața de zi cu zi. Chiar și unii oameni din Biserică susțin, tot mai des, această idee. Eu unul cred că aceasta este o idee care le convine de minune seculariștilor și „progresiștilor” din ziua de azi.
Ea ne prezintă imaginea unei Biserici aseptice, care se ocupă doar de probleme înalte, teologice, și care activează închisă între niște bariere de securitate. Ca într-o rezervație sau într-un muzeu. Cam ca în bancul: „băieți, ne distrăm, glumim, dar în incintă.”
După mine, această idee este un nonsens, din mai multe motive. Întâi, Biserica nu poate să fie separată de viața cetății pentru simplul motiv că Biserica este parte din viața cetății. Biserica este un actor important și este o autoritate în ceea ce privește problemele morale, că le place sau nu seculariștilor să recunoască lucrul acesta. De fapt, chiar și unii „progresiști” recunosc deschis puterea și influența Bisericii în chestiunile care țin de moralitate – și de aici chemarea lor la o „reformare” a Bisericii. Să nu ne lăsăm păcăliți: „reformarea” înseamnă pentru ei castrarea Bisericii și epurarea mesajului creștin de toate componentele sale care nu convin noii ideologii totalitare a corectitudinii politice.
Dar ideea este nocivă și dintr-un alt motiv. Pentru creștinii care iau în serios moralitatea și trăirea creștină, „mintea Bisericii”, mesajul Evangheliilor și gândirea Sfinților Părinți reprezintă modul lor de a privi lumea. Preocuparea pentru a înțelege acest mod de gândire este o preocupare prioritară. Și nu poți să aplici mesajul Evangheliilor doar când ești în Biserică, la Liturghie, și apoi când ieși pe stradă să gândești ca „omul lumesc”. Nu poți să participi la Jertfa lui Hristos pe Cruce, în Biserică, și apoi să boicotezi, alături de „seculariști”, referendumul pentru căsătorie, ventilând pe Facebook lozinci anti-creștine.
În sfârșit, această idee este o armă foarte eficientă. Separarea Bisericii de viața cetății este cel mai rapid mod de a rupe și de a distruge Biserica. Ea va produce o societate din ce în ce mai schizoidă, în care vom avea, pe de o parte, moralitatea tradițională, și pe de altă parte noua moralitate „progresistă”, care va „normaliza”, tot mai mult, viciul, păcatul și anormalul. Iar această schizofrenie va pătrunde foarte rapid și în interiorul Bisericii, producând o tensiune care va submina și rupe Biserica din interior. Nu este deloc întâmplător că „progresiștilor” le place atât de mult să folosească această armă, care este bomba nucleară a secularismului. Și că se isterizează când cineva contrazice acest sofism pe cât de ieftin, pe atât de drag lor.
P.S.: Iar când vedem că unul dintre partidele în ascensiune din România își propune, programatic, să atace și să „reformeze” (distrugă) Biserica, într-un astfel de moment creștinii nu mai pot să stea cuminței în banca lor. Creștinii sunt datori să își mărturisească și să își apere public credința. Și să își apere și susțină valorile în spațiul public prin toate mijloacele civice și politice legale pe care le au la dispoziție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.