Să nu vă imaginați vreo clipă că mișcarea pentru drepturile minorităților sexuale se referă numai la dreptul oricui de a alege cum să trăiască și cu cine. E vorba și de a forța întreaga societate să se conformeze ideologiei LGBT. Ca urmare, ceea ce pentru minoritățile sexuale reprezintă drepturi și libertăți, pentru restul societății se traduce în obligații și îndatoriri, unele destul de greu de acceptat . Nerespectarea acestor „obligații” (care în multe cazuri îmbracă forma legii) duce adesea în fața tribunalului.
În 2012, un cofetar din Denver, pe numele său Jack Phillips, a fost dat în judecată de un cuplu de homosexuali pentru că a refuzat să le facă tortul de nuntă, pe motiv că nu-i permit convingerile religioase creștine. Curtea Supremă a statului Colorado l-a găsit vinovat de discriminare și de încălcarea legii. Omul s-a adresat însă Curții Supreme a Statelor Unite, care i-a dat dreptate, stabilind că precedenta sentință i-a încălcat drepturile lui Jack Phillips, în ciuda luptei duse de Uniunea pentru Libertăți Civile. Instanța supremă a ținut, însă, să precizeze în această hotărâre că verdictul se referă numai la cazul lui Phillips și că asta nu înseamnă că cei care oferă servicii pentru nunți pot să refuze comenzile primite de la cuplurile gay.
Cazul Phillips n-a fost, însă, decât începutul. Recent, patronul unei firme de pompe funebre, Thomas Rost, s-a trezit și el târât prin tribunale. Nu de clienți, ci de unul dintre angajați. Asta pentru că, pentru a nu-și pierde afacerea, Rost s-a văzut obligat să-l concedieze pe angajatul care, la un moment dat, s-a hotărât să poarte haine de femeie. Nu ridicați din sprâncene! Problema era cât se poate de serioasă, având în vedere că angajatul respectiv era chiar directorul funerar, adică exact persoana însărcinată să țină legătura cu familiile îndoliate. Ca să nu-și piardă rostul (dat fiind marele pericol ca familiile îndoliate să se simtă luate în râs), patronul a scos de la dosar declarația pe care angajatul respectiv o semnase la angajare, cu șase ani înainte și în care acesta își lua angajamentul de a respecta codul vestimentar al firmei. Angajatul nici n-a vrut să audă și și-a reafirmat intenția de a se îmbrăca în haine de damă și a se prezenta ca fiind femeie și în relațiile cu familiile răposaților.
Ca urmare, Thomas Rost l-a concediat. Epilogul întregii povești se va scrie în această toamnă în fața Curții Supreme de Justiție a SUA, la care a ajuns procesul. Iată ce scrie îndureratul patron în Washington Post: ”Codul nostru vestimentar cere ca bărbații directori funerari să poarte costume de culoare închisă, iar femeile costume cu fustă de culoare închisă atunci când interacționează cu familiile îndoliate în timpul înmormântărilor”.
Este esențial pentru munca noastră, e standardul în industria noastră, și se încadrează în recomandările Comisiei pentru Egalitatea de Șanse de Angajare (EEOC), care permite afacerilor din domeniu să „solicite bărbaților angajați să poarte cravate” și „angajatelor de sex feminin să poarte fuste sau rochii”.
Chiar dacă am respectat legea în aplicarea codului vestimentar al angajaților mei, EEOC ne-a dat în judecată, folosind afacerea familiei noastre ca pe un pion pentru a atinge un obiectiv politic mai mare.
Deși guvernul susține acum că EEOC a greșit și ne susține, Uniunea Americană pentru Libertăți Civile (același ONG care i-a făcut zile amare și cofetarului Phillips) a intervenit și continuă să insiste că trebuie să fim pedepsiți, redefinind sensul termenului „sex” în conformitate cu legea federală. Efectul potențial al unei astfel de decizii asupra afacerilor mici, precum a mea, ar putea fi enorm”. Cum se va termina acest proces, e greu de prezis. Sau, după cum spune domnul Rost, „numai timpul și Curtea Supremă ne pot spune”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.