Tot Pavel ne îndeamnă să dăm cinstea cui datorăm cinstea ori cinstea o merită întâi mamele şi soţiile noastre şi abia apoi primarul oraşului.
Bisericile serbează ziua mamei timid şi timorat prin copiii de la Şcoala Duminicală ce cântă despre mama făcând să curgă lacrimi şterse direct cu colţul năframei. Un anumit partid împărţea flori de o anumită culoare ieri la doamnele de pe stradă… E bine că măcar odată pe an ne aducem aminte ce n-ar trebui să uităm zilnic…
Femeia are de dus acum o luptă cu recâştigarea genului pierdut fie prin prea plecata umilinţă, ce-au transformat-o într-o maşină de făcut copii, spălat vase şi haine şi între emanciparea hăbăucă după Simone de Beauvoir, ce-a făcut din ea un camarad aproape masculin.
Lady Astor i-a spus odată lui Winston Churchill „Dacă ai fi fost soţul meu ţi-aş fi pus otravă în cafea”, iar ministrul cu trabuc i-a răspuns englezeşte „De-ai fi fost soţia mea aş fi băut-o”.
Eu cred azi că trebuie să coborâm femeia atât de pe podiumul cu stâlpul infamiei cât şi de pe soclul aurit al celor de la politically correct şi să-i dăm ce este al ei, iar ea să facă tot ce poate pentru a merita cinstea şi florile…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.