Căsătoria nu este o cișmea

Anthony Esolen este membru (asociat) al Colegiului Thomas Morus din Merrimack, New Hampshire, SUA. Autor al aproape 20 de cărți, inclusiv al unei traduceri a Divinei Comedii.

Segregarea rasială s-a bazat pe o prejudecată irațională. Prin contrast, protejarea căsătoriei între un bărbat și o femeie se bazează pe adevăruri universal valabile despre natura omenească.

Unii dintre proponenții pseudo-căsătoriei homosexuale găsesc că este inutil să mai argumenteze [1]. Nu argumentăm în fața segregaționiștilor, spun ei; îi ignorăm, îi disprețuim. Nu merită timpul nostru. Sunt nebuni sau răuvoitori. La fel este și bunul nostru Ryan Anderson, care spune că mariajul prin natura sa necesită un bărbat și o femeie [2]. „Ține-ți gura”, este replica lor.

Mă tem că trăim în vremuri atât de tributare ideologiei, că nu mai putem observa naturalul și evidentul, nu mai putem gândi sensibil despre istorie, nu mai putem făuri analogii care să suporte măcar un moment de analiză. 

Sclavia/segregația: o instituție stranie

Să-i luăm în discuție pe segregaționiștii din Alabama, care doreau să păstreze o cișmea pentru albi (cea din mijlocul sălii), și alta (cea ruginită din spate – vezi foto de mai sus) pentru „colorați”. Ce ne spune atitudinea aceasta?

În primul rând, ceea ce chiar stăpânii de sclavi sudiști spuneau despre ea: segregația este o instituție stranie. Nu face parte din experiența universal umană această preocupare necaritabilă față de rasă.

Străvechea Romă nu avea habar de ea. Știe cineva ce culoare avea pielea Sf. Augustin? S-a născut în Africa dintr-un tată roman și o mamă cu nume punic. Avea sânge caucazian, semitic, berber, etiopian sau amestecat? Nimeni nu știe, din cauză că nimeni nu s-a gândit că merită menționat. După primul secol după Hristos, niciunul dintre Împărați nu a mai fost în mod specific roman și foarte puțini au fost italieni. Nimeni nu era interesat de acest aspect.

Vechii greci, vulnerabili la vanitățile etnice, nu știau totuși nimic de obsesia rasială. Îi considerau pe ne-greci ca „barbari”, literal cei care vorbeau o limbă guturală, dar nu făceau distincție pe criteriu de rasă. Credeau că oamenii care trăiau în afara unui polisliber, auto-guvernat sunt demni să fie compătimiți pentru că sunt lipsiți de binecuvântarea unei vieți vibrante. Acești greci erau mult mai interesați de obiceiurile egiptenilor și de ale perșilor decât invers. Era precum Odiseu, pasionați să afle căile umane.

Oamenii vor găsi întotdeauna căi de a se demarca de frații lor „mai mici”, dar strania sensibilitate rasială care a caracterizat Sudul american, sau cea încrustată în sistemul de caste din India, un foarte amestecat modus vivendi și modus odiendi, nu este comună în relațiile interumane. Și, cu siguranță, nu este universală.

În al doilea rând, legile Jim Crow [3] se bazau pe o „știință” irațională. O întreagă arhitectură juridică și culturală s-a clădit pe edificiul șubred al unei minciuni: că diferențele între Joe Louis și Max Baer [4] erau mai mult decât epidermale sau fizionomice; că cei doi trebuiau considerați ființe de tipuri cu totul diferite, posedând buze, gâturi și stomace diferite, pentru care să existe cișmele diferite. Un nonsens.

În al treilea, separația viola legea naturală. Cișmeaua era destinată satisfacerii nevoilor naturale ale organismului uman: oricine are nevoie să bea apă. Setea este mai rea decât foamea. Orice călător are nevoie de un adăpost; oricare bolnav, de un medic și un pat. Negrul are nevoie de apă, de hrană, de medic nu mai mult și nu mai puțin decât albul – și pentru aceleași motive. Dreptul la acestea, fără niciun obstacol fantast precum rasa, decurge din natura noastră umană comună.

În al patrulea, scopul menținerii segregării cișmelelor a fost acela de a prezerva cultura rasială. Nu aducea atingere binelui comun în niciun alt mod. Discriminarea era unicul scop. O autoritate de stat prudentă ar putea fi obligată să discrimineze după naționalitate, însă nu de dragul de a discrimina. Să presupunem că toată imigrația ilegală care vine în SUA ar avea ca origine Qatarul. Nu trebuie să urăști catarezii sau musulmanii; poți pur și simplu să fii preocupat de faptul că statul Qatar este o oază a terorismului. Așadar interdicția pe care o impui are un țel specific: prevenirea intrării unor teroriști în Statele Unite. Nu era și cazul segregaționiștilor sudiști, care doreau să-și prelungească la nesfârșit excentricitatea.

Mariajul este universal, nu o excentricitate

Continuarea pe www.culturavietii.ro