Suntem onorați pentru acceptul primit din partea fratelui Mihai Wurmbrand de a publica în portalul NewsNet Creştin o serie de meditații nepublicate ale pastorului Richard Wurmbrand:
Stimati frati si stimate surori,
Scrisoarea alaturata contine a meditatie nepublicata a tatalui meu, pastorul decedat Richard Wurmbrand. Pe pagina de web:
www.asociatiacrestinasabinawurmbra
Va rog sa cititi aceste marturii si copiilor din familia sau biserica voastra.
Aceasta asociatie continua lucrarea caritabila inceputa de tatal meu Richard Wurmbrand si mama mea Sabina. Asociatia Crestina Sabina Wurmbrand ajuta orfani, multi crestini in virsta care au suferit ani de zile in inchisorile comuniste in diverse tari din estul Europei si din Asia si copii dezavantajati din liceul Richard Wurmbrand in Iasi.
Daca doriti sa daruiti pentru aceasta lucrare, pe pagina de web veti gasi datele bancare cit si un buton intitulat - Donate - pentru daruri prin carti de credit. Pentru a ajunge la pagina de web dati click pe linkul de mai sus. Deasemeni daca sunteti interesati in aceasta lucrare va rog sa raspinditi scrisorile noastre in bisericile din care faceti parte.
Pace,
Mihai Wurmbrand
De ce să ai credință?
În secolul II e.n., împăratul roman Hadrian ajunge cunoscut în istorie ca unul dintre cei mai teribili asupritori ai națiunii evreiești. El le-a interzis evreilor să vorbească ebraica, să meargă la temple și a supus evreii de pe tot cuprinsul Imperiului Roman la cele mai groaznice persecuții și torturi. Mulți evrei au rezistat dar au fost și mulți care au acceptat să renunțe la credință. În loc de ebraică, ei vorbeau doar greaca sau latina și îl venerau pe zeul păgân, Zeus. El a schimbat numele de Israel în Palestina.
Un rabin de seamă, o personalitate numită Rabbi Akiba, i-a surprins pe toți într-o zi, făcându-și apariția în mijlocul pieții orașului, îmbrăcat fastuos în veșminte de rabin, a deschis Cartea Legii (primele cinci cărți ale lui Moise ale Vechiului Testament din Biblia de astăzi) și a început să citească din ea, în public, cu voce tare.
Un alt rabin care făcuse compromisul și renunțase la credința sa pentru a nu fi persecutat s-a apropiat de el și i-a șoptit: "Akiba, te pui în pericol pe tine și familia ta. Îl înfrunți pe împăratul Hadrian. Vei plăti cu viața."
Akiba s-a oprit din citit și i-a spus ceiluilalt, care era îngrozit: "Ascultă această poveste! Era o vulpe pe malul unui lac. Vulpea și-ar fi dorit foarte mult să mănânce unul dintre peștișorii care înotau în apă. Astfel, vulpea a început să vorbească cu peștele spunându-i, “Dragul meu peștișor, îți doresc doar binele. Ar trebui să știi că în acest lac sunt mulți pești mari care ar vrea să te mănânce. Te vor prinde și te vor înghiți cu totul. Eu aș putea să te ajut. Vino afară pe pământ uscat ca să scapi.” Peștișorul s-a gândit un moment apoi a răspuns: 'Oh prea-ageră vulpe, ar trebui oare să fiu recunoscător pentru “grija” pe care pari să mi-o arăți? Mie mi se pare că Dumnezeu m-a așezat în acest element al apei din lac.
Dacă chiar și în locul pe care Dumnezeu mi l-a hărăzit, sunt înconjurat de așa pericole, ce pericole, mult mai mari pentru viața mea, ar putea să apară dacă renunț la acest loc pe care mi l-a menit Dumnezeu?" Astfel, rabinul Akiba a continuat:” Dacă cercetarea Cuvântului lui Dumnezeu este periculoasă, nu este mai periculos să renunți la Cuvântul lui Dumnezeu, doar pentru a ajunge să suferi în focul iadului!” Pâna la urmă rabinul Akiba a murit ca urmare a teribilelor torturi care i-au fost aplicate de împăratul Hadrian.
Am petrecut 14 ani în închisori comuniste. Ca urmare a credinței ei, soția mea a îndurat deasemeni aproape trei ani de închisoare comunistă. Au fost mii și mii de creștini în România comunistă care au făcut închisoare pentru credința lor, la fel ca noi. Pe mulți i-am întâlnit pe când eram în închisoare. Pe alții când am fost eliberați. De exemplu, un frate din Oastea Domnului (nerecunoscută legal ca biserică de către comuniști), fratele Terelai își descrie suferințele înainte de a muri: “Când am fost arestat, am fost bătut, interogat zi și noapte, și am fost acuzat de crime pe care nu le-am comis niciodată. În ceea ce privește credința am rămas totdeauna un mărturisitor al adevărului. Am fost scos la muncă forțată de la 4:30 dimineața la 9:30 seara. Munceam în apropiere de morga închisorii. Acolo am fost zilnic martorul a 3-5 cadavre care aveau părți de picioare, capete sau coaste tăiate sau rupte (de la torturi). Majoritatea prizonierilor mureau oricum de foame. Temperatura înghețată îi termina pe toți, în condițiile in care ferestrele și ușile lipseau în timpul iernilor grele și viforoase. Ușile și ferestrele erau aduse și închise etanș pe timpul verii (pentru a ne tortura cu temperaturile de cuptor).”
Preotul Tertulian Langa (decedat) își amintea: “După ce eram bătuți cu pumnii în față pentru a ne determina să ne mărturisim vinovăția, am fost dus într-o cameră de la subsol cu ochii acoperiți de ochelari care aveau tablă în loc de lentile. Fără pantaloni, am fost așezat cu mâinile legate cu o frânghie groasă petrecută apoi în jurul picioarele îndoite și al genunchilor, iar o bară metalică mi-a fost trecută pe sub genunchi. Brusc, bara metalică a fost ridicată în aer între niște suporți ajungând cu capul în jos. Pentru a nu lăsa urme, o cârpă umedă îmi acoperea fundul. Apoi, au urmat lovituri dureroase date cu o bâta mare de lemn. Pentru a înăbuși strigătele de durere cei care mă torturau mi-au îndesat niște ciorapi vechi în gură. Când păream să mormăi câteva cuvinte în loc să țip de durere, cei ce mă chinuiau sperau să audă o mărturisire și îmi scoteau repede ciorapii din gura însângerată. Într-o totală uimire ei aflau ce eu doar repetam intruna, ‘Iisuse!’ Era noaptea înaintea Vinerii Mari. La proces, procurorul communist a declarat, ‘nu este nimic incriminant în dosarul lui. Totuși cum poate fi închis daca nu este vinovat? Prin urmare, cer pedeapsa maximă de 20 de ani.’”
Fratele Cornel Silaghi descrie:” Am fost, împreună cu câțiva frați din întreaga țară, în închisorile comuniste din Timișoara, Arad, Gherla, Periprava, Grind în Delta Dunării. În celulele nostre era în timpul verii teribil de cald (cu geamurile închise) de nu puteam respira și extreme de frig iarna când geamurile erau dinadins lasate deschise sau sparte. Mâncarea ne era adusă extreme de fierbinte încât nu puteam s-o atingem cu buzele. Ne dădeau 5 minute s-o terminăm apoi ar fi luat-o chiar dacă nici nu începusem. Datorită calității mâncării de care nu s-ar fi atins nici porcii, mulți erau bolnavi și mureau din această cauză. În Delta Dunării, eram atât de înfometați încât mulți mâncau porumb verde, crud, abdomenul li se umfla și mureau. Unii tăiau și mâncau buruieni crude. Mulți și-au lăsat pe acolo oasele și nu s-au mai întors la familiile lor. Cei care s-au întors au fost din nou arestați precum fratele Traian Dorz, (a făcut 10 ani de închisoare. Principala lui crimă: a pus în versuri Psalmii lui David, NT.) care a compus multe poezii acolo.” Credința înseamnă acceptarea locului pe care Dumnezeu ni l-a hărăzit.
Richard Wurmbrand
Vezi şi
Meditație biblică nepublicată a pastorului Richard Wurmbrand: Ce te face să fii un bun păstor spiritual
Vezi şi
Meditație biblică nepublicată a pastorului Richard Wurmbrand: Ce te face să fii un bun păstor spiritual
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.