E obiceiul bizar al celui ce şi-a pierdut minţile să creadă, în timp ce îşi potriveşte laţul la gît, că va pieri lovit de schimbarea climatică sau de duşmanii progresului. Cum nu mai e mult pînă în clipa în care eroul acestei scenete va da cu piciorul în scaunul de dedesubt, trebuie spus că lumea în care trăim e o ruşine. Pentru?
Pentru ce am făcut, pînă în aceste vremuri de degradare avîntată şi de semeţie sfruntată – de la roata fără colţuri, la democraţia cu drept de vot egal. Pentru ce a fost, cîndva, civilizaţie, răspundere şi libertate. Am ajuns prea jos, în chiar momentul în care credem că nu mai avem unde urca. Am uitat sau am risipit tot ce am primit odată cu mintea şi locul în univers.
Civilizaţia occidentală e hotărîtă să lase în urmă un om gol, arogant şi smintit. Aşa va fi dar, înainte de a scăpa de obligaţiile decenţei umane, e util să ştim de unde ne-a venit. Ce e greşit sau rupt sau sfărîmat.
Opinia oficială şi savantă pune în faţă vina celor ce nu înţeleg sau nu vor să înţeleagă de unde curge lumina. Toate infirmităţile sufletului şi comploturile mărginirii s-ar fi unit şi asediază aşa numita ordine liberală globală.
Într-adevăr, calota senină sub care a crescut ipoteza democratică occidentală e fisurată adînc şi se va prăbuşi curînd. Palmaresul ultimilor 10 ani de ordine liberală e egal cu suma cutremurelor care îi anunţă surparea. Să răsfoim cenuşa din album.
Europa şi Statele Unite se despart. Alianţa care a recuperat Occidentul şi a încercat să îl lase moştenire generaţiilor ce vin e un exponat nefuncţional. Conferinţa pentru Securitate de la München s-a încheiat, acum cîteva săptămîni, cu declaraţii care garantează buna înţelegere prin divorţ. UE s-a îmbătat cu rachiurile de casă ale superiorităţii, se crede respectată, se visează musculară şi tricotează uniformele unei armate de temut pe aeroporturi, în preajma covorului roşu.
Cu doi ani în urmă, Marea Britanie a decis să părăsească odorul de UE, iar Statele Unite l-au ales Preşedinte pe Trump, pionul lui Putin, rasistul, afemeiatul, mincinosul, coruptul, grobianul, islamo- şi homofobul, sexistul, tiranul şi atîtea altele pe care le puteţi afla dînd fuga pînă la cel mai apropiat ONG.
În ambele cazuri, deciziile au venit prin vot liber şi suveran. În ambele cazuri, votul a fost respins de liderii morali şi politici ai ordinii liberale globale. Am aflat, astfel, că democraţia nu e ce ştiam noi, retarzii, ci numai ce se stabileşte la vîrf, prin decretul adevăraţilor cunoscători ai lumii, istoriei şi viitorului.
Ca să nu piardă timpul şi spaţiul necesare operaţiilor de reasamblare a condiţiei umane, elita sacră a ordinii liberale a decis alte cîteva noutăţi înălţătoare. O serie de noţiuni-pietroi, în care umanitatea se împiedica fără rost, au fost declarate nule şi aruncate peste bord.
În primul rînd familia, cuibuşor de abuz şi obscurantism. Demodată şi irecuperabilă, familia a fost înlocuită cu libera asociere între sexe de acelaşi sex. Prea puţin! Sexul însuşi s-a dovedit o temniţă şi a fost înlocuit cu genul fluid, opţional sau temporar. Un exemplu însufleţitor vine de la tînăra ducesă şi mamă de prinţi Meghan Markle, care doreşte să îşi crească viitorul copil în afara stereotipurilor de gen. Fie băieţel cu fustiţă, fie fetiţă în aşteptarea mustăţii. Obiectivitatea e garantată. Copilul îşi va decide, mai tîrziu, sexul, dar are, deja, acces la demnitatea de fiinţă liberală.
Nici naţiunea nu mai face faţă. Super-inginerii binelui liberal au înţeles că graniţele trebuie dizolvate. Cine se crede german sau american greşeşte cu cel puţin un regn şi cîteva sute de ani. Oricine poate fi orice şi, din acest motiv, frontierele trebuie eliminate. Odată sosit, migrantul va avea dreptul firesc să refuze integrarea şi să treacă la reeducarea naţiei nenorocite care îi plăteşte asistenţa socială. Păcat că, deocamdată, liberalismul global nu îşi duce gândul pînă la capăt. Just şi normal ar fi ca UE şi fraţii progresişti americani să treacă la transferul organizat al tuturor celor ce vor să se aşeze în Occident. De ce cu pluta pe mare cînd se poate cu avionul, zilnic şi în masă? În acest punct, liberalii sînt datori să-şi învingă timiditatea şi să-şi lărgească sufletul.
Rebuturi au fost declarate, de asemenea, trecutul, tradiţia şi figurile istorice ale Occidentului, exceptîndu-i pe Lenin, Che şi Marx. Trecutul e o crimă, tradiţia e încarnarea superstiţiei, iar geniul creator occidental e rezultatul ilegal al exploatării coloniale şi al sclaviei africane. Universităţile şi presa au descoperit primele acest secret vinovat şi, drept urmare, nu încetează să producă reparatoriu militanţi cu diplomă şi marxişti avansaţi. Nici în acest caz liberalismul global nu scapă de trac şi nu îndrăzneşte să meargă pînă la capăt. Soluţia ar fi justiţia în oglindă. Dacă populaţiile albe ar fi trecute în sclavaj, cu proprietari de culoare, pentru un secol-două sau cît decid cunoscătorii, am fi chit.
Însumînd: sîntem cum nu se poate mai avansaţi moral, tehnologic stăm bine, pe WhatsApp nu sînt probleme şi cu toate astea ordinea liberală se clatină. Oare de ce?
Atîta vreme cît se uită oriunde altundeva decît înăuntru, guralivii noştri lideri mintoşi nu vor înţelege nimic. Boala şi destrămarea nu vin din mersul economiei sau din politica populistă ci din schimbarea nebună a ideilor. Din înlocuirea culturii umane cu o copie plastificată. La fel ca predecesorii lor utopici, pozitivişti, scientişti, socialişti, nazişti şi comunişti, contemporanii noştri liberal-progresişti meşteresc omul nou şi înlătură toate urmele civilizaţiei clasice.
În această ordine, nimic nu mai vine de undeva anume şi nimeni nu mai are dreptul să fie urmaşul părinţilor lui. Cetăţenia democratică trece într-o sumă de drepturi fără sfîrşit şi de răspundere zero. Dezbaterea, critica şi opoziţia sînt sortite anihilării morale şi exilului.
Societăţile îşi pierd definiţia şi rostul. O sumă nesfârşită de comunităţi suspendate fac un sat global fără nume şi identitate. Sensul profund al apartenenţei la cultura europeană e interzis. În acest sens, Uniunea Europeană nu presupune în nici un fel Europa şi, dimpotrivă, critica UE e normală pentru oricine se ştie cu adevărat european.
Fundamentul civilizaţiei a fost înlăturat şi înlocuit cu parodii eterice extrase din stampe goale. Mult recomandatul patriotism constituţional european inventat de Habermas, filozoful veteran al liberalismului post-istoric, e o propunere izbitor de senilă. Cui ar urma să ne încredinţăm soarta, în ce ar urma să credem şi pentru ce ar trebui să trăim şi să murim: pentru Comisia Europeană, pentru Comitetul Regiunilor, pentru JAI sau pentru Consiliul European? Sau pentru dreptul de a călări biciclete eco, în drum spre un bairam vegan, la un botez post-creştin cu copii fără sex precizat?
În 1882, puţin înainte de a fi înghiţit de nebunie, Friedrich Nietzsche înţelesese, deja, că l-am ucis pe Dumnezeu şi rătăcim, în căutarea unei scurtături spre dezagregare. Şi că – urmînd cuvintele primului cronicar al apocalipsei occidentale – am desprins lumea de centrul ei solar şi am lăsat-o să se prăbuşească în toate direcţiile.
După mai puţin de 40 de ani, Antonio Gramsci, marxistul italian, a înţeles că locul gol trebuie ocupat. Aşa a apărut teoria hegemoniei culturale: cine decide ideile decide tot.
După alţi 40 de ani, un oarecare Rudi Dutschke, student militant german dopat cu Gramsci şi excitat de Mao, a născocit sloganul victorios: marşul cel lung prin instituţii. Reeducarea lumii. Aplicat: infiltrarea şi infectarea răbdătoare a organizaţiilor mari, de la sistemul politic la universităţi şi presă. Au urmat decenii de îndoctrinare neo-marxistă mascată în emancipare, civism critic, liberalism progresist, ecologie salvatoare şi feminism febril. […]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.