Unul dintre miturile fondatoare ale modernității afirmă că progresul cunoașterii științifice și al tehnologiei a fost însoțit de un progres moral. Pe măsură ce bunăstarea și cunoașterea se dezvoltă, vechile obstacole din calea îmbunătățirii morale, precum sărăcia, superstiția religioasă și ignoranța sunt înlăturate, ceea ce duce la o natură umană mai amabilă, mai blândă și mai pașnică.
Săptămâna trecută, am avut dovada că această afirmație este înfiorător de greșită. La New York, a fost adoptată o lege care elimină restricțiile privind avorturile din ultima perioadă de sarcină, ceea ce permite ca fetușii viabili în afara uterului să fie uciși „oricând”, pentru a proteja viața sau „sănătatea” mamei. Mai grav, această întoarcere la practicile primitive a fost salutată cu aclamații și ovații în picioare de „legislatorii” care o aprobaseră.
În Virginia, a fost propusă o lege similară, dar a fost respinsă. Ea a fost susținută de delegata Kathy Tran și de guvernatorul Ralph Northam. Aceștia au afirmat că un copil poate fi ucis chiar și după ce mama a intrat în travaliu, sau chiar după naștere.
Ca o paranteză, în ziua în care a prezentat proiectul de lege pentru liberalizarea avorturilor în ultima perioadă de sarcină, Tran a depus și un proiect pentru protejarea unei specii de molie și a uneia de omidă.
Cu alte cuvinte, infanticidul, care odinioară era o practică a culturilor barbare, asemenea canibalismului, incestului sau sacrificiului uman, este acum legalizat de o cultură care se laudă cu progresul moral și cu superioritatea sa.
Însă această legislație nu este doar o simplă întoarcere la brutalitatea veche, ci o categorie de idioțenie morală mult mai rea decât sălbăticia din trecut.
În trecut, avortul și infanticidul aveau scopuri practice și religioase. Triburile avortau copiii nenăscuți sau ucideau nou-născuții, în special fetele, ca o metodă de a controla numărul lor în scopul de a evita consumul excesiv în condițiile unor resurse limitate. Spartanii militariști ucideau copiii apreciați ca inferiori pentru a prezerva puterea luptătorilor săi.
Mai multe culturi își sacrificau copiii pentru a-i îmbuna pe zei. Fenicienii antici își ardeau copiii, pe bebeluși în special, ca ofrande pentru zeii Baal și Moloch. Aztecii scoteau inimile din copii oferindu-le zeului ploii, Tlaloc; lacrimile părinților și ale copiilor erau considerate semne că zeul își va răsplăti poporul printr-o ploaie abudentă. Incașii își ucideau copiii pentru a comemora moartea unui conducător sau pentru a îmbuna un zeu în timpul unor calamități cum ar fi foametea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.