Uniunea Europeană se află pe un drum al Damascului. Pe o traiectorie a auto-distrugerii. Aceasta o afirm nu doar eu, ci și comentatorii și presa europeană. Zilnic. Rămâne de văzut, însă, dacă, asemenea Apostolului Pavel, Europa își va veni în fire până nu e prea târziu și se va întoarce la moștenirea ei spirituală și la rădăcinile ei creștine pentru a rămâne în viață.
Că în 2019 Uniunea Europeană se confruntă cu un declin multidimensional fără precedent nu se mai pune la îndoială. Declinul se manifestă la nivele multiple și demonstrează, cumulativ, inabilitatea și dezinteresul Europei de a confrunta și de a rezolva probleme și crize.
Declinul demografic al Europei este evident. Avortul a distrus viitorul biologic al europenilor. Continentul nostru se golește de europeni, transformându-se într-o Europă fără europeni. Treptat, ei sunt înlocuiți de persoane care nu împărtășesc și nici nu se identifică cu moștenirea spirituală, culturală și religioasă a Europei clasice. Europa noastră îmbătrânește. De la o generație la alta, numărul pensionarilor crește, iar numărul tinerilor care muncesc și asigură pensiile părinților și ale bunicilor lor e în scădere. Inevitabil, în viitorul nu prea îndepărtat, aici se va produce o ruptură între generații care va fi extrem de dificil de remediat.
Declinul economic al Europei este și el de netăgăduit. Aproape fără excepție, corporațiile globale care au apărut în ultimii 50 de ani sunt americane, sud-coreene, japoneze sau, mai nou, chinezești. Singurele corporații europene globale încă în existență au fost fondate în anii ʼ50 ai secolului trecut sau mai devreme. Europa a încetat să mai dea lumii oameni de știință prestigioși; universitățile europene sunt în declin, cele mai bune spitale din lume se află în afara Europei, iar cele mai multe locuri de muncă sunt create în afara Uniunii Europene. Șomajul în Uniunea Europeană este ridicat, iar recesiunea economică care a început în 2008 încă nu s-a terminat. Șomajul în rândul tinerilor este extrem de ridicat, în anii de început ai recesiunii ajungând chiar la 50% în unele țări, cum ar fi Spania, Portugalia sau Grecia.
De-creștinarea Europei este și ea o realitate care se accentuează de la o zi la alta. În Norvegia, numărul persoanelor care se identifică drept atee este mai mare decât cel al celor care afirmă că sunt creștine. În Marea Britanie, procentul persoanelor care încă se identifică ca fiind creștine abia trece de două treimi. În Germania, numărul persoanelor care părăsesc anual biserica catolică sau protestantă este de sute de mii. Iar francezii par să fi uitat că acum câteva secole țara lor era o țară creștină.
Secularismul european urmărește de-creștinarea Europei, iar consecințele sunt bine-cunoscute. Valorile, moralitatea și virtutea sunt marginalizate. Europa zilelor noastre se confruntă cu un declin valoric și moral. De-creștinarea intenționată a Europei pare să meargă mână în mână cu islamizarea și transformarea lentă, dar constantă, a Europei în „Eurabia”, un continent în tranziție de la o civilizație la alta.
Europenii par să-și fi pierdut voința de a trăi. Par să-și fi abandonat voința și instinctul de a supraviețui, sau, așa cum spunea recent un influent demograf american, „the will to procreate”, adică voința de a procrea.
Slăbiciunile Europei, însă, se manifestă și la alte nivele. Europa nu își mai poate asigura singură securitatea. Rusia lui Putin, cu o populație de doar 150 de milioane, amenință și parcă ține ostatecă o Europă cu jumătate de miliard de oameni. Iar în ceea ce privește România în mod specific, Uniunea Europeană s-a dovedit din nou și din nou ineficace sau incapabilă să rezolve problemele geopolitice cu care ne confruntăm. Transnistria rămâne, de mai bine de 20 de ani, un conflict înghețat, tancurile lui Putin stau în coasta României la doar 100 de kilometri de Prut, Putin acaparează tot mai mult din teritoriul Ucrainei și se discută chiar posibila (ori iminenta) anexare a Bielorusiei de către Rusia. Inabilitatea ultimă a Uniunii Europe de a obține rezultate reale e dovedită și de incapacitatea ei de a facilita unirea României cu Republica Moldova.
Este clar că mijloacele tradiționale folosite de Uniunea Europeană pentru rezolvarea conflictelor și problemelor sunt fără efect și fără rost. Atunci, ce este de făcut? În spatele tuturor acestor probleme există o criză valorică și spirituală care necesită rezolvare. Fără o renaștere valorică, spirituală și morală, Europa nu are nici un viitor.
Renașterea Europei, însă, începe cu fiecare dintre noi. Și în fiecare dintre noi. Printr-o renaștere valorică profundă și personală, una care recunoaște dreptul la viață al copiilor nenăscuți, care recunoaște și promovează virtuțile și valorile familiei și ale căsătoriei și credința în Dumnezeu; o renaștere care privește cu încredere spre viitor, îmbrățișează o cultură a vieții și abandonează nihilismul care caracterizează și penetrează gândirea generației noastre.
Încă este nădejde. Încă este speranță. Europa încă se poate întoarce de pe drumul Damascului. O poate face întorcându-se din nou la rădăcinile ei creștine, de la care s-a rătăcit și pe care le-a abandonat.
NOTĂ: După cum știți, candidez la alegerile europarlamentare din mai, 2019. Comentariile pe care le postez periodic sunt desemnate să vă faciliteze cunoașterea candidatului. Candidatura mea este independentă. Nu pot ajunge în Parlamentul European și nici nu pot prezenta aceste perspective, agreate de milioane de europeni, fără ajutorul vostru. Vă invit, deci, să accesați site-ul meu electronic pentru a afla mai multe detalii despre candidatura mea, ce mă califică să vă reprezint, ce mă motivează să vă reprezint și, mai ales, ce puteți face fiecare dintre voi ca să pot ajunge în Parlamentul European. Site-ul meu electoral poate fi vizitat la www.costea-parlamentuleuropean.ro. Vă mulțumesc.
Peter Costea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.