Israelul consideră Ierusalimul unificat (nedivizat între est și vest) drept capitala sa, lucru neacceptat de către ONU și marea majoritate a țărilor lumii. Motivul? Faptul că aceștia consideră că orașul (partea sa estică) trebuie să fie și capitala unui viitor stat numit Palestina. Dar mulți dintre arabii care își zic palestinieni consideră că întreaga țară e a lor. Mai mult, musulmanii susțin că Ierusalimul este al treilea cel mai sfânt loc al acestei religii, numai că acest lucru nu prea se vede în faptele lor. Cum vine asta? Despre asta voi discuta în acest articol. Dar, mai întâi, haideți să vedem de ce este Ierusalimul considerat de musulmani unul din locurile sale sfinte.
Totul are legătură cu ceea ce se numește călătoria miraculoasă în noapte a lui Mahomed (fondatorul islamului) la Ierusalim. Tradiția islamică susține că Mahomed a făcut o călătorie miraculoasă de la Mecca la Ierusalim într-o singură noapte călărind pe un animal înaripat pe care Mahomed îl descrie ca un animal alb și lung, mai mare decât un măgar, dar mai mic decât un catâr a cărui copită putea parcurge o distanță egală cu cât puteau ochii cuprinde (Muslim, cartea 1, nr. 309), iar la Ierusalim a urcat în rai de pe Muntele Templului și i-a cunoscut pe ceilalți profeți. Singurul lucru pe care Coranul îl spune despre această întâmplare este următorul verset din Sura 17:1: ”Mărire celui ce l-a purtat în noapte pe robul său de la moscheea cea sfântă la moscheea cea îndepărtată cu împrejmuirea pe care am binecuvântat-o ca să-i arătăm din semnele noastre. El este auzitorul, văzătorul.” Mai mult, Ierusalimul nu este amintit în Coran.
Nu există nicio identificare coranică a ”moscheii îndepărtate” cu vreo moschee în Ierusalim, dar haditul este foarte clar cu identificarea locației ca fiind Ierusalim. Mai mult, în mod complet absurd, unii musulmani consideră că moscheea care se află acum pe Muntele Templului a existat acolo încă de la facerea lumii fiind construită de către Adam, iar alții spun că a fost construită de către Avraam. Da, dragi cititori, până la acele nivele de absurditate merg musulmanii. Probabil că se bazează pe Sura 17:1 și ”moscheea îndepărtată” pentru a-și susține aberațiile. Nu că Sura 17:1 nu ar fi o născocire și o aberație precum întreg Coranul.
Când cei din Quraysh (tribul din care Mahomed făcea parte) au auzit povestea asta, l-au batjocorit pe Mahomed. Provocat de unii care fuseseră la Ierusalim, Mahomed a pretins încă un miracol în legătură cu ”călătoria” în noapte și anume că atunci când cei din Quraysh nu-l credeau, Allah i-a arătat Ierusalimul în fața ochilor, iar el a început să îl descrie celor ce erau acolo. De asemenea, le-a spus câte uși avea ”moscheea cea îndepărtată” și le-a dat informații despre caravana lor care era pe drum și semnele ei despre care aceștia au recunoscut că așa era. Cu toate acestea, descrierea Ierusalimului nu a fost prea convingătoare pentru că chiar și unii dintre musulmani au renunțat la a-l mai urma pe Mahomed în urma acestui lucru.
Mai târziu, pare că Mahomed a renunțat la a mai susține că a fost o călătorie în trup, Aisha explicând că trupul său a rămas unde era, dar Allah i-a scos sufletul în acea noapte. Această așa-zisă călătorie în noapte a rămas atât de înrădăcinată în conștiința islamică încât astăzi servește ca fundament pentru revendicarea Ierusalimului de către musulmani ca unul dintre orașele sfinte ale islamului.
Din punct de vedere politic, Ierusalimul este revendicat de către arabii care își zic palestinieni ca și capitală a unui viitor stat numit Palestina. Unii sunt susținători ai soluției celor două state, iar mulți alții își doresc dispariția completă de pe hartă a Israelului. Totuși, putem spune că această dorință a arabilor palestinieni de a avea Ierusalimul este oarecum recentă. De ce? Pentru că în Prima Cartă națională palestiniană adoptată în anul 1964 Ierusalimul nu este menționat deloc în ea. În anul 1968 aceasta a fost revizuită, dar Ierusalimul tot nu a apărut în ea. Într-un final, a apărut, dar abia 29 de ani mai târziu atunci când Autoritatea Palestiniană (AP) a introdus în constituția ei interimară din anul 1997 un paragraf despre faptul că Ierusalimul este capitala Palestinei.
Un scriitor pe teme de politică internațională, musulman chiar, ne spune că aceasta nu este deloc o coincidență. El se numește A.Z. Mohamed și, la cererea institutului de cercetare american Gatestone, a scris un document de referință unde, printr-o analiză detaliată a referirilor islamului la Ierusalim, a ajuns la concluzia că orașul a dobândit relevanță în islam și în lumea arabă abia în cursul generațiilor de mai târziu. A.Z. Mohamed explică faptul că, la începutul istoriei mărturisirii lor de credință, musulmanii nu îi acordau Ierusalimului o relevanță deosebită, statut care s-a schimbat ulterior doar pe alocuri. Iată cuvintele sale: ”În decurs de 1200 de ani de stăpânire a Țării Sfinte, Ierusalimul nu a fost declarat capitala niciunui stat musulman suveran, nici vreunui stat al imperiului musulman. Interesant este de asemenea că Ierusalimul nu s-a ridicat niciodată la statutul de centrul cultural sau de învățătură al islamului.”
În documentul amintit mai sus este citat geograful istoric al Universității Ebraice din Ierusalim, Yehoșua Ben-Arie, care a ajuns la concluzia că, din zilele Primului și celui de-al Doilea Templu și până în decembrie 1917 atunci când britanicii au pus capăt stăpânirii Imperiului Otoman în regiune, Ierusalimul nu a mai fost niciodată ridicat la statutul de capitală. Ben-Arie a declarat: ”Ierusalimul a fost important pentru britanici. Ei au fost cei care l-au transformat în capitală.”
Ierusalim a fost declarat drept capitală a statului modern evreu de către guvernul israelian în luna decembrie a anului 1949. Mai târziu, în anul 1980, Knessetul (parlamentul israelian) a adoptat o lege protejată care poate fi desemnată ca lege constituțională și care stabilește că Ierusalimul este un oraș unit, fiind pe vecie capitala poporului evreu.
Am menționat mai devreme că Ierusalimul nu este amintit în Coran. Cu toate acestea, el este o componentă a istoriei și etosului islamului și asta pentru că, în primii ani ai islamului, direcția rugăciunii musulmanilor era îndreptată spre Ierusalim. În acele vremuri, musulmanii se odihneau de Sabat și posteau de Yom Kippur, acest lucru având ca scop să îi aducă pe evrei la noua credință și să devină adepți ai lui Mahomed. Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, evreii nu s-au lăsat înduplecați de musulmani, iar Mahomed a schimbat în anul 622 direcția rugăciunii spre Mecca. Astfel, Ierusalimul a pierdut din importanță în ochii musulmanilor chiar dacă ei vedeau în continuare în el un oraș sfânt deoarece considerau că de acolo Mahomed s-a ridicat la cer și a făcut o vizită în rai. Dar nicăieri nu este menționat în scris că această moschee s-a aflat într-adevăr în Ierusalim.
Realitatea e diferită. O astfel de moschee a fost construită în Ierusalim abia la trei generații după moartea lui Mahomed, mai exact în anul 705, la ceva timp după ce Coranul a fost scris. De fapt, această moschee este celebra Al-Aqsa care înseamnă fix ”moscheea cea îndepărtată.” Astfel, chiar musulmanii recunosc că ea nu exista atunci când Mahomed susținea că s-a ridicat la cer. Sigur, în mod complet absurd, unii musulmani consideră că moscheea care se află acum pe Muntele Templului a existat acolo încă de la facerea lumii fiind construită de către Adam, iar alții spun că a fost construită de către Avraam.
Ne întoarcem la A.Z. Mohamed care în studiul său declară: ”Pentru musulmani, însemnătatea Ierusalimului rezultă din rivalități politice și religioase. Relevanța orașului devine evidentă când este controlat sau cucerit de nemusulmani (inclusiv cruciați, britanici și evrei). Doar în astfel de faze ale istoriei, personalitățile politice importante ale islamului au ridicat pretenții asupra Ierusalimului ca oraș sfânt după Mecca și Medina.”
Acesta a fost cazul și la sfârșitul secolului al XIX-lea odată cu apariția mișcării sioniste și întoarcerea evreilor în Ereț Israel și Ierusalim. În perioadele dintre, orașul a fost neglijat și nu i-a interesat cu adevărat pe musulmani. Istoria ne arată că musulmanii își amintesc de oraș doar atunci când acesta nu se află în mâinile lor. Acesta este cazul și acum. Chiar dacă locurile religioase islamice de pe Muntele Templului se află sub autoritatea spirituală musulmană, adică Waqf-ul, problema lor este aceea că în jurul lor se află ceea ce ei consideră a fi o stăpânire străină, adică controlul evreiesc al regiunii. Evreii sunt stăpânii acestor teritorii, ceea ce este și explicația faptului că în lumea întreagă milioane de musulmani sunt pe punctul de a intra în jihad și a-i alunga pe ”străini” din Orașul Sfânt.
Așadar, faptele musulmanilor de-a lungul istoriei ne arată că pentru ei Ierusalimul nu este așa de sfânt precum susțin și că însemnătatea acestuia rezultă din rivalități politice și religioase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.