Vasile Astărăstoae 🔴 Bruxelles-ul, referendumul și politicienii români

În realitate, referendumul se raportează la o problemă de maxim interes public, dovedit, printre altele, de interesul (am putea spune exagerat) neomarxiștilor culturali de la Bruxelles. Acest lucru este confirmat și de faptul că, la recentele întâlniri ale Vioricăi Dăncilă cu grupul socialist din Parlamentul European și ale lui Călin Popescu Tăriceanu cu grupul ALDE, tema principală de discuții a fost referendumul din România. Politicienii români au reacționat după principiul (parafrazez) „dacă cineva strănută la Bruxelles, politicienii de la București fac febră și cad la pat“. Astfel că domnul Călin Popescu Tăriceanu, tigru pe sticlele televizoarelor din România, s-a transformat într-o pisicuță blândă, care a anunțat că nu se va implica în campania pentru referendum și, mai mult, o va însărcina pe doamna Renate Weber (cunoscută ONG-istă și militantă pentru liberalizarea avortului la minore) să elaboreze de urgență un proiect de lege privind parteneriatul civil. Nici doamna Dăncilă nu s-a lăsat mai prejos. După ce, în declarații publice, a cerut implicarea PSD-ului în campanie, la revenire a anunțat că PSD nu va participa la campanie. Domnul Ludovic Orban a căzut la pat înainte să strănute cineva de la Bruxelles. A anticipat boala. Poate că este mai bine așa, pentru că se evidențiază astfel caracterul de inițiativă civică, și nu o implicare a partidelor politice. Dar această atitudine duplicitară și lașă relevă faptul că avem politicieni meșteri în vorbe, și nu oameni politici remarcabili prin fapte. În plus, intervenția Bruxelles-ului dă referendumului și o nouă dimensiune – anume, cea legată de demnitate națională. 

Iubirea nu se votează

Bineînțeles, iubirea nu se votează. Dar iubirea nu se reduce la relații sexuale și la hedonism. Referendumul nu se referă la iubire, ci la căsătorie și familie în sensul legii civile. Referendumul nu modifică cu nimic prezentul, dar jalonează viitorul.

Inițiativa cetățenească nu are nimic de-a face cu viața privată a cetățenilor, cu orientarea sexuală și identitatea de gen. Acestea sunt protejate în Constituția României de Articolul 26: „Viața intimă, familială și privată – (1) Autorităţile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată. (2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri“.

Inițiativa cetățenească se referă la definirea căsătoriei și, din acest punct de vedere, și la definirea familiei. 

Căsătoria este un construct social, care are o încărcătură istorică, socială, educativă, economică. Istoric, căsătoria a apărut chiar înaintea apariției statelor, sub forma unei căsătorii religioase. Ulterior, a apărut și căsătoria civilă, care reprezintă conceptul legal de căsătorie ca instituție a Codului Civil, indiferent de apartenența religioasă, în conformitate cu legislația țării în care are loc. Căsătoria este o uniune legalizată prin care două persoane sau mai mult de doi parteneri (în țările care recunosc poligamia) s-au decis să întemeieze o familie, să trăiască și să-și împartă veniturile și bunurile materiale în comun, să împărtășească aceleași valori și să-și educe împreună copiii. Soții nu sunt nici rude și nici afini și formează împreună o familie nouă. După cum se observă, relațiile sexuale, orientarea sexuală și identitatea de gen nu constituie elemente de definire a căsătoriei. Astfel de relații apărea și în afara căsătoriei. 

Familia este tot un construct social și are mai multe funcții sociale și biologice. Ca funcție biologică, o familie depinde de fecunditatea soției și a bărbatului. Ca funcții sociale: funcția de socializare – formarea capacității de adaptare și motivare în conviețuirea socială; funcția economică – asigurarea materială și protejarea copiilor față de lipsuri și boli; funcția educativă – asigură copiilor prin educație o poziție legitimă în societatea existentă. În plus, se pot distinge și: funcția religioasă a familiei – care de fapt joacă un rol în funcția de socializare a familiei, prin transmiterea către generația următoare a tradițiilor religioase; funcția juridică a familiei – care este cuprinsă în Constituție și are scopul protejării familiei în societate, iar funcția economică a familiei este întregită de timpul liber și recreere a familiei.

 Specificul familiei româneşti

Continuarea pe www.romanialibera.ro