În urmă cu doi ani, un deputat, pledând pentru necesitatea și oportunitatea legalizării parteneriatului civil, și-a invitat iubita în Parlament și, în fața jurnaliștilor, a cerut-o de „parteneră civilă”, scrie qmagazine.ro.
Demonstrația era menită să arate, cu titlu de exemplu al unei persoane ce se revendică elitistă și avangardistă, că parteneriatul civil poate fi un bun înlocuitor al căsătoriei.
Cu toate acestea, întâmplarea a arătat contrariul: parteneriatul civil nu numai că nu poate înlocui căsătoria, dar este un mod inutil și nedorit de desacralizare, desemnificare și trivializare a anagajamentului dintre doi oameni care doresc să întemeieze o familie.
Familia are două axe, una longitudinală, genealogică, și alta transversală, cogenerațională.
Prima, cea verticală, este și cea mai importantă pentru supraviețuirea speciei și culturilor și constă în realizarea funcției elementare a familiei, cea de reproducere, prin care generațiile se succed în continuitate, pe baza a ceea ce se cheamă descendență sau filiație.
A doua axă este cea care generează solidaritatea sau continuitatea orizontală și are două componente de bază în orice societate: fraternitatea, sursa și modelul solidarității între cei asemănători, și căsătoria, sursa și modelul legăturii complementare, între cei deosebiți unul de celălalt, femeie și bărbat.
De altfel, puterea și exemplaritatea familiei că instituție generatoare și garant al sociabilității umane este tocmai capacitatea și necesitatea sa de a uni diferențele: de vârstă, în relația de descendență, părinți-copii, și de sex, în relația de căsătorie, femeie-bărbat.
Nicio altă instituie socială nu a dovedit, pe parcursul existenței speciei umane, o mai mare putere integratoare decât familia.
Întemeierea ei presupune, așadar, uniunea soților, femeie și bărbat, în scop asigurării continuității, a descendenței familiale legitime.
Continuarea pe www.activenews.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.