„Frumusețea este ca moartă, în timp ce noutatea, intensitatea, bizareria – într-un cuvânt, toate valorile de șoc – i-au luat locul. Peste tot se manifestă această poftă de surpriză și de violență” (Paul Valery)
Norwich, cândva al doilea oraș englez ca mărime, după Londra, păstrează, în partea sa veche, aspectul de târg medieval. Arhitectura modernă n-a dat năvală peste urbe, aşa că ce-i vechi iese uşor în evidenţă.
Pe cea mai înaltă cotă a orasului se află un castel-fortăreaţă – centrul oraşului. Mai la vale, turnul unei catedrale lungi cât un teren de fotbal, concurează cu înalţimea castelului. Acesteia i se asociază o serie de biserici vechi, vechi de câteva sute de ani, de pe vremea când viaţa religioasă ţinea prim-planul. Astăzi, aceasta a pierdut întâietatea în faţa politicii, fotbalului, Brexit-ului etc.
Orașul arată decent și frumos.
De pe la mijlocul lui octombrie, însă, chipul orașului s-a pătat în multe locuri cu bube de …varicelă subculturală: Halloween. În marile și micile magazine, vitrine și standuri special amenajate te invită să cumperi urgent recuzita culturii morţii: haine cu pete imitând sângele, măști hidoase, schelete întregi sau la bucată, coase, mături cu coadă pentru zborul vrăjitoarelor, tridente cu care dracii îi îmboldesc de la spate pe oameni să dea curs ispitelor…
Restaurantele ofera meniuri de Halloween, alături de viitoarele meniuri pentru Craciunul 2018… Halloweenul și Crăciunul sunt vecini, bucurându-se de aceeași consideraţie, deoarece amândouă evenimentele înviorează comerţul!
În contrapartidă, unele biserici oferă, pentru cei mari și pentru copii, „a Light party” (o petrecere a Luminii), cu poveşti, discuţii, soft drinks, biscuiţi, jucarii. Ṣi o rugăciune: „Dear God, Thank you that you are the light of the world. Please help us to shine our light for you”.
Este ca şi cum ai vrea să stingi un incendiu mare cu un strop de apă. Împotriva unui carnaval drăcesc de amploare ca Halloween trebuie post şi rugăciuni puternice…
Halloween, alături de multe alte evenimente așa-zis culturale, este tot o diversiune diabolică pentru zădărnicirea lucrării teandrice (dumnezeiesc-omenească) de restaurare a omului (Dumitru Staniloae), a unităţii și armoniei pierdute dintre trup şi suflet, şi a comuniunii cu Dumnezeu.
Prin machiaj, coafură, măşti infernale, Halloweenul sluţeşte chipul omului, creind o anti-icoană prin care-l apropie de porţile iadului, ca astfel să i se intineze şi sufletul. Poate expresia cea mai la îndemână şi mai uşor de inteles, a acestei lucrări diavoleşti-omeneşti, de destructurare a omului, este arta picturii în ultimele ei involuţii, expresionism, cubism şi, în vremurile cele mai din urmă, arta horror (groaza), în cinematografie şi pictură.
Prin combinarea imaginii cu sunetul şi cu mişcarea, cinematografia bate orice record în materie de „chipuri de halloween”. Nu-i exclus să se instituie și vreun premiu pentru „cea mai mortală icoana horror”, poate una din cele trei:
Eu aș vota pentru Chucky, papuşa ucigaşă/criminală, o combinaţie superdiabolică între (aparent) gingaşa şi nevinovata jucărie Chucky şi pofta de a ucide. Poate că şi din “indrăgita serie de comedii horror cu Chucky” , cum spune Cinemagia, copiii se inspiră devenind criminali la vârste care ar trebui sa fie încă inocente.
Dacă omul este educat să-şi siluească chipul, mai întâi în joacă, din fragedă pruncie, și apoi serios, pe măsură ce se maturizează, dracul are toate șansele să-l câștige la asemanarea cu el. Ṣi sunt atâţia şi atâtea , deja, care se mândresc că-i seamană. De ce n-ar fi, dacă şi oamenii de ştiinţă demonstrează că dracul este… bun!
Aşa că “Happy Halloween”! pentru cine doreşte să-i semene, măcar o zi, că n-o fi foc…
Nicușor Gliga
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.