Despre înfrânare
Un prieten a obținut autorizație pentru a instala o boxă în Centrul Capitalei de unde să vorbesc și să cânt timp de două ore. Mii de oameni au trecut pe acolo, iar câteva sute s-au oprit măcar pentru câteva minute pentru a primi o apă, un verset din Biblie și să audă ceva despre Dumnezeu.
La un moment dat am început să vorbesc despre înfrânare. În fața mea erau câțiva tineri care scoteau bani de la bancomat. Cumva nu-și doreau să audă ce ziceam, iar când am pus accentul și mai mult pe înfrânare unul dintre ei chiar a dus degetele la urechi. Așa de mult îi deranjează înfrânarea pe unii.
De fapt a-L nega pe Dumnezeu înseamnă pentru unii frâu liber la destrăbălare. Iar Dumnezeu reapare subit în mintea lor când fac cunoștință cu consecințele destrăbălării. E un joc meschin de-a v-ați ascunselea cu Dumnezeu.
Dar ce este societatea fără înfrânare? Este o societate bolnavă și vedem asta întâmplându-se tot mai des. Citeam un articol din Italia în care se anunța o “epidemie” de 200.000 de bărbați care au SIDA. Cifra este înfiorătoare. În articol spunea că vina o au cumva prezervativele. Da, ne mințim că alții sau altele sunt de vină numai noi nu. Nimeni nu ar mai lua SIDA (cu excepția accidentelor medicale) dacă ar știi ce este aceea înfrânarea.
Dacă tragem perdeaua aceasta multicoloră cu care unii ne scot ochii ne vom speria ce este în spatele ei, câtă boală, dezamăgire, depresie și deșertăciune. Cum spunea Franklin Graham către America: “Dragă Americă nu-ți va plăcea ce vei găsi la capătul acestui curcubeu”.
Citeam o știre șocantă și despre România, cum că anual 600 de fete sub 15 ani devin mame. Cel mai adesea acestea avortează deschizând un lung șir de alte avorturi. Devin ca rechinii, înnebunesc când dau de gustul sângelui. Numai că rechinii caută sângele altor specii, omul e setos de sângele propriilor copii, uneori.
Așadar, o societate fără înfrânare devine cancerigenă, iar cancerul ei este așa de crunt că îți mănâncă trupul, sufletul și identitatea. Nu mai știu oamenii ce sunt acelea normalitatea și echilibrul. Însă nu uitați că înfrânarea nu se învață în școli, ci vine prin apropierea de Dumnezeu!
Tony Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.