14 Mai 1948 - la exact 70 de ani după calendarul evreiesc (adică pe 19 aprilie 2018, pentru cei care nu știu mai exact acest detaliu) - Președintele Statelor Unite ale Americii, Harry Truman vine în Biroul Oval. Îl invocă pe ajutorul său, Clark Clifford, care pledase înaintea Președintelui să recunoască statul ce avea să fie declarat la scurt timp Statul Israel. Cu toate acestea, Truman se afla sub o presiune imensă din partea Departamentului de Stat de a refuza orice recunoștere oficială a Israelului.
Ei erau convinși că 34.000.000 de arabi aveau să distrugă pe cei 500.000 de evrei în câteva zile. A permite Israelului să fie o națiune era ca și când s-ar fi semnat o potențială sentință la moarte a jumătate de milion de oameni.
Cu toate acestea, Truman a spus lui Clifford că el înclina spre recunoaștere, doar că dorea să mai aștepte câteva zile. Inima lui Clifford s-a cufundat. Avea să fie prea târziu. Cu îndrăzneală el a declarat, ”Domnule Președinte, dacă vom recunoaște această țară, e cel mai bine să o facem imediat.”
Chaim Weizmann, primul președinte al Israelului și cel mai proeminent diplomat de dinaintea apariției națiunii Israel, era prieten cu Președintele Truman. Cu câteva zile înainte Truman primise o scrisoare de la Weizmann prin care acesta pleda pentru o recunoaștere imediată a noii națiuni. Fără îndoială că Truman se gândea la prietenul său atunci când a izbucnit deodată, ”În regulă Clark, fă o solicitare oficială pentru recunoașterea imediată.”
Clifford a sunat de îndată la biroul Agenției Evreiești ca să îi confirme faptul că ei plănuiau într-adevăr să declare independența mai târziu în aceiași zi. ”Nu avem nici cea mai mică îndoială”, a fost răspunsul primit. ”Atunci trimiteți-mi o scrisoare imediat, prin care solicitați recunoașterea din partea Statelor Unite”, a declarat plin de încântare Clifford.
Eliahu Elat, președintele Agenției Evreiești a fost uimit. A rămas pur și simplu fără cuvinte. Într-un târziu, când acesta și-a regăsit vocea, a spus, ”O voi trimite de îndată printr-un mesager.”
Doar că exista o problemă - în timp ce aceștia scriau scrisoarea, au realizat că nu știau numele națiunii evreiești. Conciliul Național Evreiesc (Jewish National Council - JNC) din Țara Sfântă nu decisese încă. Așa că ei au scris următoarele:
”Dragă Domnule Președinte,
Am onoarea de a vă notifica faptul că Statul Evreu a fost proclamat ca o republică independentă...”
Harry Zinder a primit această scrisoare și i s-a comunicat să se grăbească să ajungă cu ea la Casa Albă și să o înmâneze lui Clark Clifford.
Între timp, în Tel Aviv JNC avea o adunare. Nu erau niciodată cu toții în același loc, doar dacă forțele arabe i-ar fi luat cu asalt de la o grevă. Doar că aceasta a fost diferită - aceasta a fost Declarația de Independență. Ei s-au întrunit pentru o adunare secretă într-un muzeu din Tel Aviv. Nu-și doreau ca britanicii (care încă mai controlau regiunea până la miezul nopții) să știe acest lucru pentru a nu fi închiși.
Textul declarației era cu Ze'ev Sherf, care, după ce a aranjat transportul pentru toți ceilalți, a uitat să aranjeze o mașină și pentru sine să ajungă la ceremonie. A făcut cu mâna la o mașină, care a refuzat să-l ia. Cu toate acestea, Sherf nu ar fi acceptat ”nu” drept răspuns. Pe drum a fost oprit pentru depășirea vitezei și a trebuit să explice ofițerului de poliție că el purta textul Declarației de Independență!
A ajuns la ora 15:59. Ceremonia a început la ora 16:00. Trebuiau să termine înainte de Sabat. Primul Prim Ministru al Israelului, David Ben Gurion s-a ridicat la microfon și Statul Israel a fost declarat!
”Tărâmul lui Israel a fost locul de naștere al poporului evreu. Aici s-a format identitatea lor spirituală, religioasă și politică. Aici ei au atins statalitatea, au creat valori culturale de semnificație națională și universală și au oferit lumii Biblia.După ce au fost în mod forțat exilați din țara lor, poporul și-a păstrat credința în decursul dispersării lor și nu au încetat niciodată să se roage și să spere pentru reîntoarcerea la țară și pentru restaurarea libertății sale politice.Prin urmare, noi, reprezentanții comunității evreiești din Țara lui Israel, suntem adunați în această zi a terminării mandatului britanic asupra Țării lui Israel... și declarăm prin urmare stabilirea unui stat evreiesc în Țara Israel, care să fie cunoscut sub numele de Statul Israel.”
Israelul a fost renăscut la mai mult de 2.000 de ani.
Când a ajuns vestea în Statele Unite ale Americii că numele noii națiuni era Israel, Elat a trimis secretara sa să-l ajungă din urmă pe Zinder. Ea l-a ajuns din urmă înainte să intre la Casa Albă. Zinder, după ce a aflat numele care a fost ales, a scos documentul, și cu un stilou a tăiat cuvintele ”Statul Evreu” și a scris alăturat ”Statul lui Israel”.
Președintele Truman a scris:
”Acest guvern a fost înștiințat că un stat evreu a fost proclamat în Palestina și s-a înaintat cererea de recunoaștere prin intermediul guvernului său interimar. Statele Unite ale Americii recunoaște acest guvern drept autoritatea de facto a Statului Israel.”
Puteți vedea în imaginea alăturată răspunsului Președintelui, și ei au făcut ceva editări la text. Aceasta arată faptul că scrisoarea a fost deja scrisă înainte ca Israelul să fie declarat.
Acum să dăm înainte cu 70 de ani. În aceste zile celebrăm 70 de ani de la renașterea națiunii Israel. Numai Dumnezeu ar fi putut aduna poporul evreu înapoi în țara sa natală, și numai Dumnezeu i-a putut proteja pentru acești 70 de ani, înconjurați fiind de vecinii săi din ce în ce mai violenți.
NOTĂ: Materialul de mai sus a fost scris de Ron Cantor (foto alăturat) și a apărut inițial în site-ul Messiah's Mandate pe 19 aprilie 2018, tradus și folosit cu aprobarea în scris din partea autorului. Ron, împreună cu soția sa Elana, locuiesc în Tel Aviv unde slujesc în echipa pastorală a congregației Tiferet Yeshua - Slava lui Yeshua - o congregație mesianică vorbitoare de ebraică. Ron este autorul a mai multe cărți publicate de Destiny Image Publishers printre care enumerăm: ”Identity Theft” (Hoțul de identitate), ”Leave Me Alone, I'm Jewish" (Lasă-mă-n pace, sunt evreu) și ”The Jerusalem Secret” (Secretul Ierusalimului). El este vorbitor la diferite conferințe și împărtășește cu pasiune despre rădăcinile evreiești din Noul Testament cât și despre inima frântă a lui Dumnezeu pentru poporul antic al Israelului. Dacă citați sau folosiți acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el, inclusiv această notă de final și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.
Laurenţiu Nica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.