Robert Rantala:
Când m-au dus acolo, polițistul m-a întrebat de mai multe ori ,,te bate mama ta, te abuzează?” și am răspuns că nu, nu mă bate.
După interviul de la poliție, Robert a ajuns la orfelinat.
Apoi m-au dus la întâlnire cu cei cărora vroiau să mă dea spre adopție dar le-am spus că eu nu voi fi niciodată copilul lor, că eu am proprii mei părinți.
O doamnă face turul unei case de copii, prezentând facilitățile și climatul familial pe care aceasta îl oferă: bucătărie, living, jucării, blabla. Ține strâns în mână o legătură cu multe chei, iar la intrebarea reporterului, răspunde cu seninătate că ușile sunt încuiate deoarece copiii nu pot ieși afară neînsoțiți, ei ,,având uneori nevoie de îndrumare”. Nu spune dacă există și situații diferite de cele din categoria ,,uneori”.
În fața unei clădiri care arborează drapelul Finlandei, îl revedem pe copilul Robert Rantala distrugând actele care îi atestă naționalitatea finlandeză. Rupe demonstrativ câte o filă pentru suferința cauzată fiecărui membru al familiei sale, plus încă o filă pentru toți ceilalți copii care trec prin ce a trecut el. Strivește hârtiile cu piciorul. Nu mai vrea să fie finlandez. În țara fericirii, el a fost nefericit.
Nota redacției: Tatăl finlandez și mama rusoaică au renunțat la confortul din Finlanda și au ales să trăiască într-o garsonieră de la marginea orașului Sankt Petersburg. Împreună, ca o familie.
VIDEO
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.