S-a anunțat oficial: Coaliția pentru Familie respinge orice încercare de confiscare politică a inițiativei cetățenești de definire constituțională a căsătoriei. Deși au existat mai multe comunicate de presă în acest sens în ultimul an, se pare că, din când în când, clasa politică – în lipsa organizării propriu-zise a referendumului – agață tema din varii motive, oricare altele decât respectarea ei în sine.
Între un PSD care tot încearcă fără succes să confiște tema referendumului și un PNL care și-a făcut un obicei din a contesta legea de organizare a referendumului (în ciuda considerentelor deciziei Curții Constituționale în această privință) nerespectarea cea mai gravă a dispozițiilor constituționale se înregistrează chiar la un alt nivel.
Oare în ce țară „ca afară” cea mai importantă grijă a șefului -ales- al statului, mai importantă chiar decât mersul în vacanțe, este să împiedice prin orice manevră, dar cât mai puțin transparent, manifestarea suverană și în limitele constituționale a voinței cetățenilor de a decide într-o problemă care îi privește și îi interesează?
Oare de câte milioane de semnături ar fi fost nevoie sau ce altă condiţie ar fi trebuit îndeplinită pentru ca preşedintele să permită iniţiativei cetăţeneşti de revizuire a Constituţiei şi manifestării voinţei suverane a poporului prin referendum să meargă mai departe?
Poate nu pentru toată lumea miza referendumului pentru consolidarea căsătoriei este importantă.
Însă după trei sesizări adresate CCR și o cerere de reexaminare, referendumul a căpătat o miză nouă, mai importantă decât cea originară și care ne privește pe toți:
starea reală a democrației și a statului de drept în România.
Ducerea la capăt a procedurii revizuirii și punerea în practică a referendumului devin turnesolul realității democrației și statului de drept în România.
Chinurile facerii acestui referendum pentru protejarea căsătoriei reprezintă măsura respectului acordat de clasa politică intenției cetățenilor de a-și exprima voința într-o problemă care-i privește.
După atâtea discuții din ultimul an referitoare la apărarea statului de drept și a democrației, am auzit Vorbele, dar nu am văzut Faptele. Însă istoria înregistrează rușinea lipsei lor, mai ales atunci când ea tinde să păteze grav suveranitatea unui popor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.