Domnul Președinte a spus recent că nu e nicio grabă în a defini în Constituție faptul că doar un bărbat și o femeie pot constitui o familie (chiar dacă aceasta rămâne monoparentală tot familie va fi, dar cel puțin așa a început).
Haideți să vă spunem de ce trebuie să ne grăbim. Ne grăbim deoarece și ei se grăbesc să ne spurce desenele copiilor noștri cu personaje dubioase, se grăbesc să expună piese de teatru în grădinițe, școli și licee în care fiecare se iubește cu fiecare fără pic de puditate. Se grăbesc să ne convingă copiii că e normal să abandonezi conceptul de familie și să umble ca niște zombi fără discernământ dar cu o poftă sexuală nebună.
Nu mai putem merge la un film deoarece este evidentă propaganda lor spurcată, nuditate și destrăbălare în orice. Ei se grăbesc să facă parade și să pună afișe chiar și în aeroporturi, cum am văzut la Paris sau Londra, în care e încurajată mai mult relația de un anumit fel decât familia, care este productivă și benefică societății.
New York Times s-a grăbit să scoată un “bestseller” intitulat “Sexul, o istorie timpurie” în care ni se spune pe față că: “Asemenea bonobo și cimpanzeilor, noi suntem descendenții desfrânați ai unor strămoși hipersexuali.” Așadar, cine e primitiv? Cine cheamă la întoarcerea în Preistoric? Cine dorește îndobitocirea populației?
Cartea aceasta a fost tradusă în multe limbi și vândută în sute de milioane de exemplare și este pe față un atac adus familie. Tot în ea este scris că omul nu a fost conceput pentru familie, ci pentru o viață sexuală libertină, că strămoșii noștri nu se legau orbește prin jurăminte pe viață, ci că în triburile lor trăiau cu oricine și erau tare fericiți. Asta vrem? Reîntoarcerea la o viață tribală?
Așadar, dacă nu ne grăbim noi, ei oricum se grăbesc și ne vom trezi într-o junglă în care mi se va spune că asupra soției mele nu am doar eu drepturi, că ai mei copilași trebuie să fie învățați și altfel de relații (ca în Canada de exemplu) și că e normal să-mi abandonez familia în căutarea fericirii pe alte “tărâmuri”.
Fără famile suntem morți și în exterior și în interior. Haideți să ne grăbim Domnule Președinte, pentru că moarte nu mai bate de mult la fereastră, ci stă pe canapea și ne ține discursuri murdare pângărindu-ne mințile.
Doamne ajută!
Tony Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.