Conform studiilor din ultimii ani, in Norvegia sunt mai multi atei decit crestini, pina in 2057 numarul anglicanilor in Marea Britanie va deveni irelevant din punct de vedere statistic ("statistically irrelevant"), in Occident numarul si influenta crestinilor e in scadere, iar in Europa de Est crestinismul continua sa ramina relevant si vibrant. In Canada crestinii sunt preocupati de o crestere fara precedent a discriminarii oficiale din partea autoritatilor [Detalii: www.thepublicdiscourse.
Un studiu american
In toamna, organizatia American Culture & Faith Institute (ACFI) a publicat un studiu vast privind subiectul care a implicat 9.273 de respondenti si a fost facut intre februarie si octombrie anul trecut. Titlul studiului este realist si ingrijorator: Christians are not Spreading the Gospel ("Crestinii nu impartasesc Evanghelia"). [Studiul: www.culturefaith.com] Acesta nu e primul studiu facut de ACFI privind transmiterea credintei de la parinti la copii ori de la adulti la adulti. Studii identice au fost facute periodic de ACFI inca din 1991, iar studiul din toamna face comparatii utile cu datele statistice obtinute in deceniile si anii trecuti. Conform studiului, intre 1991 si 2005 40% dintre adultii americani se considerau crestini autentici. Prin "crestini autentici" autorii definesc crestinii care autentic se considera schimbati in viata si gandirea lor de Evanghelie si Sfintele Scripturi. Intre 2006 si 2010 procentul acesta a crescut la 44% dar pina in 2017 a scazut drastic la doar 31%. Este posibila stoparea ori inversarea acestei traiectorii? Rapunsul, conform studiului, este negativ, cauza principala fiind imbatrinirea rapida a populatiei crestine americane si lipsa de interes a generatiei tinere pentru religie, credinta si crestinism. Doar o treime dintre crestinii de peste 65 de ani se considera crestini autentici, 37% dintre crestinii intre 50 si 64 de ani, 31% dintre crestinii in anii 30 si 40 ai vietii, si doar 23% din adultii sub 30 de ani. Pe categorii rasiale, 33% dintre albi se considera crestini autentici, 24% din populatia hispana, si doar 17% din populatia de origine asiatica.
Un alt aspect important al studiului este ca 68% dintre persoanele care se considera crestini autentici au simtit aceasta convertire interioara inainte de 18 ani, iar procentul acesta scade vertiginos cu cit adultii inainteaza in varsta, astfel ca doar 9% din adultii de peste 40 de ani care se considera crestini autentici simt convertirea interioara de la 40 de ani in sus.
Studiul deasemenea discuta influenta parintilor in inculcarea credintei crestine in copiii lor. Pentru 29% dintre persoanele care se considera crestini autentici, parintii au avut rolul primordial in deciziile care le-au facut privind viata crestinia si convertirea interioara. Pe urmatoarele locuri se afla rudeniile (16%), prietenii (5%), evenimentele organizate de biserici (20%), participarea la studii biblice (13%), pastorii si preotii (8%) etc. In alte cuvinte, conform studiului, familia e responsabila pentru transmiterea credintei crestine la 50% dintre copiii Americii care ca adulti se identica ca fiind crestini autentici.
Un alt rezultat al studiului este ca doar 21% dintre adultii americani considera important sa impartasasca credinta crestina cu altii. Deasemena, doar 30% dintre ei detin o perspectiva crestina asupra societatii ("worldview"). Un exemplu ar fi casatoriile unisex, unde doar 30% dintre americanii adulti dezagreaza cu casatoriile unisex pentru ca asa impune Biblia.
Ingrijoratoare sunt afirmatiile autorului studiului mai ales privind parintii: "Parents, who have more influence on the spiritual choices and development of their children than anyone else, are ill prepared these days to lead their children to a genuine, life changing experience with Jesus. Worse yet, most American parents are not interested or engaged in helping their kids to know Jesus personally. We are essentially abandoning both the future of the Church in the US and the best interests of our young people through our whosale dismissal of evangelism ..." ("Parintii, care au cea mai mare influenta asupra copiilor, nu sunt bine pregatiti pentru a-si calauzi copiii spre o viata autentic crestina ...")
Un studiu elvetian
Nu doar studiile facute in America dovedesc importanta parintilor in calauzirea copiilor spre crestinism. Date statistice ale recensamintelor din Elvetia duc la aceasi concluzie. In 1994 Elvetia a facut un sondaj de opine oficial pentru a afla in mod specific daca identitatea religioasa a parintilor s-a transmis copiilor lor, iar daca da, de ce, ori daca nu, de ce nu? Conform unui comentariu asupra studiului elventian facut de un prelat anglican din Marea Britanie, "it is the religious practice of the father of the family that, above all, determines the future attendance at or absence from church of the children". ("Practica religioasa a tatalui din familie este factorul care determina cel mai mult participarea ori absenta copiilor de la biserica") [Detalii: www.touchstonemag.com]
Conform studiului elvetian, daca tata si mama merg in mod regulat la biserica, 33% din copiii lor vor frecventa si ei biserica in mod normal, 41% mai putin frecvent, iar 25% nu vor frecventa biserica de fel. Daca tata nu merge la biserica in mod regulat dar mama merge, doar 3% din copii vor merge la biserica in mod regulat, 59% in mod neregulat, si 38% se vor pierde pe drum. Daca tata nu merge de loc la biserica ci doar mama, doar 2% din copii vor frecventa biserica in mod normal, 37% din cind in cind, si peste 60% dintre ei se vor pierde. In alte cuvinte, daca tata nu merge la biserica, doar doi copii din 100 vor merge la biserica.
Nu e de mirare deci ca secularismul si educatia seculara incearca, cu mult succes, din nefericire, sa submineze familia, parintii si rolul parintilor in educarea si cresterea copiilor. Acum intelegem de ce tarile occidentale submineaza drepturile parentale, un fenomen pe care-l observam tot mai pronuntat si in Romania, atit in scoli, deciziile Curtii Constitutionale, dar si in proiectele propuse in Parlament, primul printre ele fiind Avocatul Copilului, acesta fiind echivalentul in Romania a Barnevernetului norvegian. Acelasi lucru se petrece si in Corea de Nord, asa cum de fapt a fost si pe vremea comunismului peste tot in lumea comunista. Coreenilor nu li se permite nici macar sa pronunte in familie cuvinte de genul "crestinism", "Dumnezeu", "Iisus" si alte cuvinte care insinueaza credinta crestina. In scoli, copiii lor sunt invatati ca de fapt crestinii sunt spioni straini care fura copii nord coreeni, ii tortureaza, ii ucid, si le vand sangele si organele. [Articol: www.christiantimes.com]
Descresterea prin politici antifamilie a rolului parintilor in cresterea si educarea copiilor are consecinte tangibile, inclusiv diminuarea ori disparitia simtamintelor religioase ale copiilor si transmiterea credintei crestine de la o generatie la alta. Acest rol este de o importanta imensa, a apartinut parintilor de mii de ani, si a fost, de fapt, consfiintit in Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948. Cititi, de exemplu, ce spunea Moise israelitilor acum mai bine de 3000 de ani in Deuteronon 5: 6-9 cind tatii aveau obligatia sa invete pe fiii lor "legea Domnului".
Dreptul parintilor de a-si educa copiii si transmite credinta crestina izvoreste, deci, dintr-o obligatie pozitiva impusa de Divinitate. Statul secular vrea sa ni-l confiste. Si dreptul acesta de a transmite copiilor nostri mostenirea spirituala primita de la parintii nostri este extrem de important si relevant mai ales in zilele noastre. Traim in zile in care societatea si cultura zilelor noastre invata pe copii relatii nesanatoase atit din punct de vedere fizic, dar mai ales spiritual. Familia se dastrama. Divortul e in ascensiune. Tot mai putini tati sunt un rol de traire spirituala pentru copiii lor. Tot mai putini tati isi afirma in familie rolul lui Iosua din vechime cunoscut si pentru uimitoarea declaratie "cit despre mine eu si casa mea vom sluji Domnului". (Iosua 24:15) Tatii lipsesc din familie. Tot mai multi copii cresc fara tati in viata lor. Tatii sunt figuri tranzitorii. Copiii parintilor divortati isi petrec duminica cu parintii divortati, cind cu unul cind cu altul, mergind la film, pescuit ori distractii fara a fi expusi credintei crestine.
Realitati britanice
Ingrijorator, mai ales pentru copiii din tarile occidentale, este feminizarea bisericii. In 1992 Biserica Anglicana a inceput hirotonirea femeilor in functii preotesti. In loc ca baietii si fetele sa vada in altar un barbat care sa propovaduiasca Evanghelia vad o femeie care propovaduieste o versiune seculara si feminista a Scripturii, nu una autentica. In loc ca baietii si adolescentii sa vada masculinitate in altar ori biserica, vad feminizare si aud invataturi feministe care condamna masculinitatea ca fiind o trasatura toxica a barbatilor ("toxic masculinity"). Nu e de mirare ca barbatii occidentali au incetat ori inceteaza sa mai mearga la biserica. Carui barbat i-ar place astfel de mesaje bizare?
Iar daca biserica pierde barbati, conform studiului elvetian pierde si copiii. Isi pierde viitorul. Datele statistice din Biserica Anglicana sunt convingatoarea in sensul acesta. Inainte de anii 90, 45% dintre persoanele care participau la slujbele religioase erau barbati si 55% femei. In 2017 procentual barbatilor a scazut la 37% iar al femeilor a crescut la 63%, astfel incit tot la mai doua femei prezente in biserica e prezent doar un barbat. In aceasi perioada de timp, numarul copiilor britanici care frecventeaza biserica a scazut la jumatate. Conform autorului, "a fatherless society, or significant rejection of traditional fatherhood, has produced rapid and dreadful results" ("o societate fara tati, si o respingere semnificativa a rolului tatilor in familie, a produs rezultate rapide si drastice"). Unul din rezultate a fost salbaticirea baietilor si a adolescentilor care nu stiu cum sa se comporte cu fetele ori femeile in alte domenii decit sexualitatea. Barbati tineri care nu inteleg rostul casatoriei, al familiei, al responsabilitatii si a relevantei credintei crestine. Nu e surprinzator deci ca numarul persoanelor din Marea Britanie care se identifica ca fiind crestine scade de la saptamina la saptamina, fiin aproape de doar 50% din cei 66 de milioane de britanici. De fapt, in 1996 Biserica Anglicana a incetat sa mai publice date statistice privind descresterea severa a numarului enoriasilor anglicani.
Atinge si ingrijoreaza concluzia comentatorului britanic: "no father - no family - no faith. Winning and keeping men is essential to the community of faith and vital to the work of all mothers and the future salvation of our children" ("Fara tata, fara familie, fara credinta. Aducerea si pastrarea barbatilor in comunitatea de credinta e esentiala si vitala in eforturile mamelor si tatilor pentru mantuirea copiilor nostri")
Discipolii sunt formati in familie
Incheiem recomandind cititorilor nostri o carte publicata in toamna de George Howley, Demography, Culture and the Decline of America's Christian Denominations ("Demografie, cultura si declinul denominatiilor crestine din America") In cele 238 de pagini ale cartii, autorul explica cauzele majore ale declinului numeric al crestinismului in America. Secularizarea nu e cauza cea mai importanta. Cauza principala e faptul ca parintii nu mai iau in serios educatia crestina a copiilor lor, si, in plus, declinul demografic al catolicilor si neoprotestantilor. Se observa un declin al familiei si casatoriei si la crestinii americani. Conform unor studii examinate de Howley, catolicii Americii au un spor demografic de 1,6 de ori mai mare decit sporul demografic al persoanelor nereligioase, baptistii de 2 ori mai mare, si penticostalii de 3 ori mai mare. In alte cuvinte tot la o familie nereligioasa cu trei copii, 1,6 de familii catolice au 3 copii sau mai multi, la fel doua familii baptiste si trei familii penticostale. Daca familiile nereligioase rar au peste 2 ori 3 copii de familie, catolicii si neo-protestantii trec acest barem, dar sporul lor demografic nu se reflecta in transformarea copiilor lor in crestini autentici cind ajung adulti. Copiii se pierd pe drum odata ce intra ori ies din universitate. De acea, insista Howey, parintii crestini au obligatia nu doar sa aduca copii pe lume, dar si sa ii calauzeasca spre crestinism de-a lungul anilor. In alte cuvinte, zice el, "disciples are made in the home" ("viitorii crestini se formeaza in familie") [Recenzie: www.firstthings.com]
Aceasi concluzie ni se aplica si noua: daca crestinismul va supravietui in Romania depinde si de noi.
Material furnizat de catre Alianța Familiilor din România
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.